Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 20 Bible Online

Ieremia 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 20

¹Iar Paşhur, fiul preotului Imer, cel ce fusese numit şi veghetor al casei Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte.

²Şi l-a lovit şi l-a aruncat în temniţa jilavă[1], ce se afla lângă poarta casei de sus, cea care dădea în templul Domnului.

³Apoi Paşhurr l-a scos pe Ieremia din temniţa jilavă, iar Ieremia i-a zis: „Domnul nu te-a numit cu numele de Paşhurr, ci cu acela de Surghiunitul.

⁴Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi face ca tu să fii dus în surghiun[2] împreună cu toţi prietenii tăi; ei vor cădea sub sabia duşmanilor lor, iar ochii tăi îi vor vedea; iar pe tine şi pe întregul Iuda vă voi da în mâinile regelui Babilonului; acesta îi va robi şi cu săbiile îi va tăia’n bucăţi.

⁵Şi toată puterea acestei cetăţi şi toată strânsura ei şi toate vistieriile regelui lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor acestuia, iar ei le vor duce în Babilon.

⁶Iar tu şi casnicii tăi veţi merge în robie; tu vei muri în Babilon, şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni”.

⁷Tu m’ai amăgit, Doamne,[3] iar eu m’am amăgit; Tu ai fost puternic, Tu ai biruit, eu m’am făcut de râs; fără’ncetare’n toată ziua sunt batjocorit.

⁸Da, eu cu graiul meu amar voi râde, la răscoală şi sleire voi chema, căci cuvântul Domnului mi-a devenit ocară şi’n zilele mele toate, bătaie de joc.

⁹Atunci am zis: Numele Domnului nu-l voi mai numi şi’ntru numele Său nu voi mai grăi!… Dar asta-mi era în oase ca o văpaie-aprinsă; mă şubrezesc din toate’ncheieturile şi cad sub propriile mele puteri.

¹⁰Ocara multora am auzit-o, a celor adunaţi prin preajmă: „Ridicaţi-vă!; laolaltă să ne ridicăm împotrivă-i, bărbaţii toţi, prietenii lui! Băgaţi de seamă la ce-şi pune el în gând: poate că se va amăgi, iar noi îl vom învinge şi răzbunaţi vom fi asupră-i!”

¹¹Dar Domnul e cu mine ca un războinic tare; iată de ce ei m’au prigonit, dar au rămas buimaci;[4] umplutu-s’au de ruşine, că nu şi-au priceput ocara veşnică, de neuitat.

¹²Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepte, Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi inimile, fă ca eu să-Ţi văd răzbunarea asupră-le, că Ţie Ţi-am încredinţat apărarea mea!

¹³Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I, că El a scos sufletul săracului din mâna răufăcătorilor!

¹⁴Blestemată fie ziua’n care m’am născut!; da, ziua’n care maica m’a născut să nu fie binecuvântată!

¹⁵Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu: „Un fiu ţi s’a născut!”

¹⁶Bucură-se omul acela precum cetăţile pe care Domnul le-a prăpădit cu mânie, fără să-I pară rău: strigăt audă dimineaţa, răcnete de jale’n amiazăzi!

¹⁷Că nu m’a ucis în pântecele maicii mele!; că maică-mea nu mi s’a făcut mormânt şi pântece de ne’ncetată zămislire!

¹⁸La ce bun ieşit-am eu din pântece?: Să văd doar osteneală şi durere şi să-mi istovesc zilele’n ruşine?