Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 23 Bible Online

Ieremia 23 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 23

¹[Vai vouă], păstori care pierdeţi şi risipiţi oile păşunii Mele!

²De aceea, aşa zice Domnul împotriva celor ce pasc poporul Meu: Voi aţi risipit oile Mele şi le-aţi scos afară şi nu le-aţi cercetat. Iată, Eu Mă voi răzbuna asupra voastră pe potriva faptelor voastre celor rele.

³Şi voi aduna înlăuntru rămăşiţa poporului Meu din fiece ţară în care i-am alungat şi-i voi aşeza în păşunea lor; şi vor creşte şi se vor înmulţi.

⁴Şi le voi ridica păstori care-i vor hrăni; şi nu se vor mai teme, nici se vor mai înfricoşa, zice Domnul.

⁵Iată, vin zilele – zice Domnul – când îi voi ridica lui David o Odraslă’ndreptăţită[1]; un Rege va domni şi va înţelege[2] şi va face judecată şi dreptate pe pământ.

⁶În zilele Lui se va mântui Iuda şi Israel va locui cu încredere[3]. Iată numele cu care-L vor chema: «Domnul-dreptatea-noastră».

⁷De aceea:[4] Iată, vin zilele – zice Domnul – când nu se va mai spune: «Viu este Domnul, Cel ce a scos casa lui Israel din ţara Egiptului»,

⁸ci: «Viu este Domnul, Cel ce a scos şi a adunat seminţia casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise, pentru ca să locuiască ei în ţara lor»”.

⁹Despre profeţi:[5] Inima în mine s’a zdrobit, oasele mele toate s’au clătinat, devenit-am ca un bărbat sfărâmat în ţărână, ca un om pe care vinul l-a’ntrecut, din pricina Domnului şi din pricina strălucirii slavei Sale.

¹⁰„Că din pricina acestora[6] a plâns pământul, păşunile pustiei s’au uscat. Alergarea lor se’mpiedică în rele şi tot aşa tăria lor.

¹¹Că preot şi profet s’au pângărit, până şi’n casa Mea le-am văzut răutăţile.

¹²De aceea facă-li-se calea spre lunecare’n întuneric; în ea se vor împiedica şi vor cădea; că rele voi aduce Eu asupră-le în anul cercetării lor.

¹³Şi’n profeţii Samariei am văzut fărădelegi; au profeţit în numele lui Baal şi l-au făcut pe poporul Meu Israel să rătăcească.

¹⁴Dar în profeţii Ierusalimului văzut-am lucruri groaznice, de vreme ce săvârşeau adulter şi umblau întru minciuni şi sprijineau mâinile răufăcătorilor pentru ca nimeni să nu se’ntoarcă din calea lui cea rea; Ei sunt pentru Mine ca Sodoma, iar locuitorii de acolo, ca Gomora.

¹⁵De aceea, aşa zice Domnul: Iată, Eu îi voi hrăni cu durere, şi apă amară le voi da de băut; că de la profeţii Ierusalimului s’a răspândit în tot pământul spurcăciunea.

¹⁶Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Nu ascultaţi la vorbele profeţilor, că’n zadar îşi închipuie loruşi vedenii; din propria lor inimă vorbesc, iar nu din gura Domnului.

¹⁷Ei le spun celor ce leapădă cuvântul Domnului: «Pace va fi vouă!». Şi tuturor celor ce umblă întru poftele lor şi oricui umblă’ntru rătăcirea inimii sale: «Nici un rău nu va veni asupră-ţi!».

¹⁸Dar cine oare a stat în adâncul[7] Domnului şi I-a văzut cuvântul? cine a ascultat şi a auzit?

¹⁹Iată, cutremur de la Domnul: mânie se-aruncă’n cutremur, vârtej se va roti pe deasupra necredincioşilor;

²⁰şi urgia Domnului nu va mai da înapoi până când El o va fi’mplinit până când El o va fi’ntărit după sfatul inimii Lui. La sfârşitul zilelor, ei o vor înţelege.

²¹Pe profeţi nu i-am trimis, dar ei aleargă; către ei n’am grăit, dar ei profeţesc!…

²²Dar dacă ei ar fi stat în sfatul Meu şi ar fi ascultat la cuvintele Mele, atunci Mi-ar fi întors poporul de la faptele cele rele.

²³Eu sunt un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, iar nu un Dumnezeu de departe.

²⁴Se va ascunde oare cineva în locuri ascunse fără ca Eu să-l văd? Oare nu umplu Eu cerul şi pământul? zice Domnul.

²⁵Am auzit ce spun profeţii, cum anume profetizează ei minciuni în numele Meu, zicând: «Azi-noapte am avut un vis!».[8]

²⁶Până când vor fi acestea în inima acelor profeţi care profeţesc minciuni vestind voile inimilor lor?

²⁷ale celor ce, prin visele pe care şi le povestesc unii altora, îi fac [pe oameni] să uite legea Mea, aşa cum părinţii lor Mi-au uitat numele în [închinarea lor la] Baal?

²⁸Profetul care a visat, să-şi povestească visul, iar cel căruia îi este cuvântul Meu, cuvântul Meu întru adevăr să-l povestească. Ce are de-a face pleava cu grâul? Aşa-i cu cuvintele Mele, zice Domnul.

²⁹Iată, oare nu sunt cuvintele Mele ca focul – zice Domnul – şi ca un ciocan care taie piatra?

³⁰Iată, de aceea sunt Eu împotriva profeţilor – zice Domnul Dumnezeu –, a celor ce-Mi fură cuvintele, fiecare de la vecinul său.[9]

³¹Iată, Eu sunt împotriva profeţilor care scornesc vorbe profetice şi-şi dormitează somnul.[10]

³²De aceea, iată, Eu sunt împotriva profeţilor care profeţesc vise mincinoase şi, povestindu-le, Îmi înşală poporul cu minciunile şi rătăcirile lor. Dar nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit; ca atare, ei nu-i vor fi acestui popor de nici un folos.

³³Şi dacă poporul acesta, sau preotul, sau profetul, va întreba: «Care este povara Domnului[11]?», atunci tu le vei spune: «Voi sunteţi povara, şi Eu vă voi prăvăli», zice Domnul.

³⁴Pe profetul şi pe preoţii şi pe cei din popor care vor zice: «Povara Domnului», ei bine, pe omul acela Mă voi răzbuna, pe el şi pe casa lui.

³⁵Aşa veţi grăi fiecare către aproapele său şi fiecare către fratele său: «Ce a răspuns Domnul?» şi: «Ce a zis Domnul?»

³⁶Şi să nu mai pomeniţi de «povara Domnului», căci povară îi va fi omului cuvântul său.

³⁷Dar din ce pricină – [vei spune] – a grăit Domnul Dumnezeul nostru?

³⁸De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeul nostru: Pentru că tu ai spus cuvântul acesta: «Povara Domnului», cu toate că Eu v’am trimis cuvânt: Nu veţi spune «Povara Domnului»,

³⁹de aceea, iată, Eu vă apuc şi vă prăvălesc, pe voi şi cetatea pe care v’am dat-o, vouă şi părinţilor voştri;

⁴⁰şi voi aduce peste voi ocară veşnică şi veşnică necinste, de neuitat”.