Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 3 Bible Online

Ieremia 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 3

¹Dacă un bărbat îi dă drumul femeii sale şi ea va pleca de la el şi va deveni femeia altui bărbat, oare se va mai întoarce ea la el?[1] Oare nu va fi femeia aceea cu totul pângărită? Dar tu te-ai destrăbălat cu droaie de ciobani şi te-ai întors la Mine, zice Domnul.

²Ridică-ţi ochii’n cătătură dreaptă şi vezi unde nu te-ai pângărit. Le-ai stat pe dunga drumului ca o cioară’n pustie şi-ai spurcat pământul cu desfrânările şi răutăţile tale.

³Droaie de ciobani ţi-ai strâns ca să te’mpiedici de ei; chipul ţi s’a făcut de târfă, tuturor neruşinată te-ai făcut.

⁴Oare nu M’ai chemat pe Mine ca pe unul de-al casei, tată şi’ndrumător al fecioriei tale?

⁵Oare [mânia Domnului] în veac va rămâne? sau o să ţină ea la nesfârşit? Iată, atâtea rele ai vorbit şi’n marginea puterii le-ai făcut!”

⁶Şi a zis Domnul către mine în zilele regelui Iosia: „Ai văzut ce Mi-a făcut Mie casa lui Israel?: S’au dus pe tot muntele înalt şi sub tot copacul umbros şi s’au destrăbălat acolo.

⁷Şi după ce ea a săvârşit toate faptele acestea desfrânate, Eu am zis: – Întoarce-te din nou la Mine! Dar ea nu s’a întors. Iar necredinciosul Iuda a văzut necredincioşia ei.[2]

⁸Şi am văzut că (deşi am lepădat casa lui Israel cea răzvrătită şi din pricina tuturor răutăţilor ei am îndepărtat-o şi i-am dat la mână carte de despărţire), necredincioasa Iuda nu s’a temut, ci s’a dus să se destrăbăleze şi ea.

⁹Şi destrăbălarea ei s’a socotit ca o nimica; cu lemn şi cu piatră s’a desfrânat.

¹⁰Şi’n ciuda tuturor acestor lucruri, casa cea răzvrătită a lui Iuda nu s’a întors la Mine din toată inima ei, ci’n spatele minciunii”.

¹¹Şi Domnul mi-a zis: „Israel s’a îndreptăţit pe sine mai mult decât necredincioasa Iuda.

¹²Du-te şi citeşte aceste cuvinte spre miazănoapte, şi vei zice: Întoarce-te la Mine, tu, casă a lui Israel, zice Domnul, şi faţa nu Mi-o voi pune împotriva voastră, că milostiv sunt Eu, zice Domnul; şi nu pe veci voi fi Eu mânios asupră-vă.

¹³Cu toate acestea, cunoaşte-ţi nedreptatea, că adică te-ai pângărit împotriva Domnului Dumnezeului tău şi paşii ţi i-ai risipit către străini sub fiece copac umbros şi glasul Meu nu l-ai auzit, zice Domnul.

¹⁴Întoarceţi-vă, voi, fii îndepărtaţi, zice Domnul; că Eu voi domni asupra voastră şi vă voi lua: unul dintr’o cetate şi doi dintr’o familie, şi vă voi aduce în Sion.

¹⁵Şi vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori călăuzindu-vă cu ştiinţă.

¹⁶Şi va fi că dacă vă veţi înmulţi şi veţi creşte pe pământ, zice Domnul, în zilele acelea nu se va mai vorbi de chivotul legământului Sfântului lui Israel; el nu va mai veni în mintea nimănui, nici că va fi numit, nici că va fi cercetat, şi nici că altul se va mai face.

¹⁷În zilele acelea şi’n vremea aceea ei vor numi Ierusalimul «Tronul Domnului»; şi toate neamurile se vor aduna la el şi nu vor mai umbla după lăuntricele gânduri ale inimii lor celei rele.

¹⁸În zilele acelea va veni casa lui Israel la casa lui Iuda şi ele împreună vor veni din ţinutul de miazănoapte şi din toate ţările vor veni la pământul pe care Eu l-am dat moştenire părinţilor lor”.

¹⁹Şi am zis: „Aşa să fie, Doamne, căci [Tu ai zis]: În rânduiala copiilor te voi aşeza şi-ţi voi da pământ ales, moştenirea Atotţiitorului Dumnezeu al neamurilor. Şi am zis: Părinte Mă veţi chema şi de la Mine nu vă veţi întoarce.

²⁰Dar (vai!), aşa cum o femeie îşi înşală ibovnicul, tot astfel M’a înşelat pe Mine casa lui Israel, zice Domnul”.

²¹Glas de pe buze s’a auzit, de plângere şi rugă, al fiilor lui Israel; că’n strâmbătate s’au purtat în căile lor, pe Dumnezeu, Sfântul lor, L-au uitat.

²²– Întoarceţi-vă, voi, fii ai întoarcerii, şi Eu vă voi vindeca vânătăile! – Iată, noi robii Tăi vom fi, căci Tu eşti Dumnezeul nostru;

²³într’adevăr, adăpost mincinos ne erau dealurile şi puterea munţilor; dar prin Domnul, Dumnezeul nostru, prin El e mântuirea lui Israel.

²⁴Dar Ruşinea[3] a mâncat strădaniile din tinereţe ale părinţilor noştri, oile lor şi viţeii lor, fiii şi fiicele lor.

²⁵În propria noastră ruşine am dormit şi propria noastră necinste ne-a acoperit; pentru că noi şi părinţii noştri am păcătuit în faţa Dumnezeului nostru, din tinereţile noastre până’n ziua de azi, şi glasul Domnului Dumnezeului nostru nu l-am ascultat.