Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 46 Bible Online

Ieremia 46 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 46

¹Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia profetul, cu privire la neamuri.

²Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, ce se afla în Carchemiş, lângă râul Eufrat, şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, a zdrobit-o în cel de al patrulea an al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda.[1]

³„Prindeţi arme şi scuturi şi alergaţi la luptă!

⁴Înşeuaţi-vă caii! Voi, călăreţi, urcaţi-vă în şei şi staţi gata sub coifurile voastre; înclinaţi în faţă lăncile, puneţi-vă platoşele!

⁵De ce oare le e teamă şi se feresc înapoi?: Cei tari ai lor vor fi tăiaţi, cu fuga au fugit şi’mpresuraţi fiind ei nu s’au mai întors, zice Domnul.

⁶Cel sprinten să nu fugă, cel tare să nu scape! Spre nord, la Eufrat, ei au slăbit, ei au căzut.

⁷Cine-i acesta, oare, cel ce ca un râu[2] se urcă şi ca pâraiele ce-şi învolbură apa?

⁸Apele Egiptului ca un râu se vor sui; iar el a zis: mă voi urca s’acopăr tot pământul şi să-i afund pe cei ce-l locuiesc!

⁹Încălecaţi pe cai! Gătiţi carele de luptă! Ieşiţi, voi, războinici ai Etiopienilor; şi voi, Libieni înarmaţi cu scuturi; şi voi, Lidienilor, încălecaţi, întindeţi-vă arcul!

¹⁰Ziua aceea Îi va fi Domnului Dumnezeului nostru zi de răzbunare asupra vrăjmaşilor Săi: Sabia Domnului îi va mânca, pe săturate îi va mânca şi cu sângele lor se va îmbăta; căci aceasta-i jertfă Domnului din ţara de miazănoapte, la râul Eufrat.

¹¹Suie-te pe Galaad şi ia balsam pentru fata fecioară[3] a Egiptului; zadarnic ţi-ai înmulţit tu leacurile, că toate sunt netrebnice!

¹²Neamurile ţi-au auzit glasul, de strigarea ta umplutu-s’a pământul, căci războinic pe războinic a slăbit, căzut-au amândoi de-a valma”.

¹³Cuvântul pe care Domnul i l-a grăit lui Ieremia cu privire la regele Babilonului care va veni să izbească ţara Egiptului:

¹⁴„Daţi de ştire în Migdol[4], duceţi vestea pân’ la Memfis[5], ziceţi: Scoală-te şi te găteşte, că sabia ţi-a mâncat tufanii.[6]

¹⁵De ce-a fugit de la tine Apis[7]? Nu, n’a rămas alesul tău viţel, căci Domnul Dumnezeu l-a betejit.

¹⁶Şi gloata ta slăbit-a şi-a căzut şi fiecare pe vecin îl agrăia: – Să ne sculăm şi’n ţara noastră să ne’ntoarcem, şi la poporul nostru de sabia elină[8] să fugim!

¹⁷Pe Neco Faraonul, cel rege al Egiptului, numiţi-l: «Zgomot, dar-a-pierdut-prilejul».[9]

¹⁸Aşa cum Eu sunt viu – grăieşte Domnul Dumnezeu – el va veni precum Taborul între munţi, precum Carmelul cel din mare.[10]

¹⁹O, fiică a Egiptului, ce încă stai acasă, găteşte-ţi strai de’nstrăinare, căci Memfisul va fi’ntru totul un pustiu şi «Vai!» se va chema, că nimeni nu mai e să-l locuiască.

²⁰Junincă preafrumoasă e Egiptul, dar, vai!, din miazănoapte nimicire veni-va peste ea!

²¹Şi luptătorii simbriaşi dintr’însa sunt ca viţeii puşi la îngrăşat, că şi ei s’au întors şi au fugit ca unul, într’un gând; nu, n’au rămas, căci ziua nimicirii le-a venit şi vremea răzbunării. Li-i glasul ca un şuier şui de şarpe,

²²căci prin nisipuri se tot duc; veni-vor [în Egipt], dar cu topoare, asemeni tăietorilor de lemne;

²³şi-i vor tăia pădurea la pământ – aşa grăieşte Domnul –, căci nimeni nu le ţine socoteala: se înmulţesc mai mult decât lăcusta, în roiuri fără număr.

²⁴Acoperită-i de ruşine ea, fiica Egiptului, căci dată e pe mâna unui popor din miazănoapte.

²⁵Iată, Eu îl voi bântui pe Amon, fiul său[11], şi pe Faraon şi pe cei ce-şi pun încrederea în el.

²⁶Şi-i voi da în mâinile celor ce le caută viaţa, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele de altădată, zice Domnul.

²⁷Dar tu, tu, Iacobe, să nu te temi, nici să te sperii, Israele, că, iată, Eu chiar de departe-am să te mântui, şi pe urmaşii tăi din jugul lor; şi Iacob se va’ntoarce şi tihnă va avea şi va dormi şi nimenea să-l sperie nu va fi.

²⁸Tu, Iacobe, tu robul Meu, să n’ai în tine teamă – zice Domnul –, căci Eu cu tine sunt. Cea fără frică şi gingaşă a fost predată cu-ale ei; că Eu voi face să se stingă acele neamuri toate în care Eu te-am îmbrâncit; nu însă şi pe tine, ci’n judecată îţi voi da pedeapsă şi nu vei fi’ntru totul fără vină”.