Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 48 Bible Online

Ieremia 48 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 48

¹Asupra lui Moab.[1] „Aşa grăit-a Domnul: E vai şi-amar de Nebo,[2] că, iată, e pustiu! Şi Chiriataimul a fost luat, e ruşinat şi biruit Amatul.

²Pentru Moab nu-i nici o vindecare, şi nici trufie nu mai e’n Heşbon. Atâtea rele se urzesc asupră-i: – «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!». Şi el va înceta să mai existe; în urma lui doar sabia mai umblă.

³Că din Horonaim se-aude strigăt: «Zdrobire e şi prăbuşire mare!».

⁴Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora,

⁵că plin de plângere de-acuma e Luhitul, şi plânsul urcă spre Horonaim; un strigăt de prăpăd aţi auzit:

⁶«Fugiţi acum şi viaţa v’o scăpaţi şi fi-veţi ca asinul cel sălbatic pe’ntinderea pustiei!»[3].

⁷De vreme ce ţi-ai pus nădejdea în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat; şi Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi dregătorii lui.

⁸Vine’n cetăţi prăpăd pe fiecare şi’n nici un chip nu va putea să scape; şi vor pieri şi valea şi câmpia, aşa cum zis-a Domnul.

⁹Puneţi-i semne-semne lui Moab,[4] căci în văpăi de foc se va aprinde; cetăţile lui, toate: fără urmă; de unde-i vor mai fi locuitori?

¹⁰(O, blestemat e omul care face cu nepăsare lucrurile Domnului şi sabia şi-o ţine’n în teacă, nu în sânge).[5]

¹¹Moab a dus-o bine de când era copil şi’n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată; el n’a ştiut ce’nseamnă să torni din vas în vas, nici că’n surghiun a fost; de-aceea gustul i-a rămas şi nici aroma nu l-a părăsit.[6]

¹²De-aceea, iată, zilele lui vin – zice Domnul –, când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi.

¹³Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos[7], aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel,[8] nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea.

¹⁴Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi, puternici oameni de război?».

¹⁵Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui, iar floarea tinerilor lui s’a prăbuşit spre ’njunghiere.

¹⁶Aproape-i ziua lui Moab, se mişcă’n iureş răutatea lui.

¹⁷Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui, voi toţi rostiţi-i numele, zicând: «Cum s’a zdrobit toiagul[9] cel ales, toiagul plin de slavă!».

¹⁸Coboară-te din slava ta, aşază-te pe strat de umezeală; Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit: spre tine urcă cineva să-ţi facă praf puterea.

¹⁹Rămâi în cale şi priveşte, tu, care şezi în Aroer, întreabă-l tu pe cel ce fuge şi întreabă-l tu pe cel scăpat: «Ce oare s’a’ntâmplat?».

²⁰E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit. Te vaită şi strigă şi dă de veste în Arnon că a pierit Moab!

²¹Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,

²²împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului,

²³împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului,

²⁴împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape.

²⁵Cornul lui Moab s’a frânt, braţul său va fi zdrobit.

²⁶Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s’a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii.

²⁷Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i?

²⁸Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile şi’n stâncărie-au locuit; făcutu-s’au ca nişte porumbiţe ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri.

²⁹Am auzit de semeţia lui Moab; el foarte sus şi-a sumeţit mândria şi inima şi-a înălţat-o.

³⁰Dar Eu îi cunosc faptele: Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o?

³¹De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi pentru Moab, din cele patru laturi!; strigaţi asupra oamenilor tunşi din pulberea ţărânii!

³²Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma, cu plânsul lui Iazer; viţele tale trecut-au marea şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi; strugurii tăi loviţi au fost de moarte, ca şi culegătorii.

³³Bucuria şi veselia fost-au măturate din ţara lui Moab; măcar că’n linurile tale este vin, nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă, şi nici c’au chiuit în faptul serii.

³⁴De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji.

³⁵Şi voi nimici Moabul – zice Domnul – când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui.

³⁶De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s’a dus!

³⁷În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii’n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac.

³⁸Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul – zice Domnul – ca pe un vas netrebnic.

³⁹Cum de s’a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s’a Moab de ruşine şi s’a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui.

⁴⁰Că aşa grăit-a Domnul: Iată, ca un vultur va porni şi aripile şi le va întinde deasupra Moabului.[10]

⁴¹Cariotul a fost luat, luate i-au fost cu el şi tăriile. Şi’n ziua aceea fi-va inima lui Moab ca inima femeii în chinurile naşterii.

⁴²Din numeros cât era, Moabul va pieri, fiindcă’mpotriva Domnului s’a preamărit pe sine.

⁴³Capcană şi frică şi mormânt peste tine, locuitor al Moabului!

⁴⁴Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă, iar cel scăpat din groapă’n capcană va fi prins; că voi aduce acestea peste Moab în anul cercetării lui”.[11]