Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 49 Bible Online

Ieremia 49 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 49

¹Asupra fiilor lui Amon[1], aşa grăit-a Domnul: „Nu sunt oare fii în Israel? ori n’au pe nimeni care să-i moştenească? De ce, dar, a pus Milcom stăpânire pe Gad şi poporul lui locuieşte în cetăţile acestuia?[2]

²De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când în auzul Rabei voi da zvoană de război; şi ei vor deveni pustietate şi ruină şi capiştile lor cu foc vor fi arse; atunci fi-va Israel să-şi ia asupră-şi stăpânirea.

³Jeluieşte-te, tu, Heşbon, că Aiul a pierit!; strigaţi, voi, fete din Raba, încingeţi-vă cu sac, că Milcom va merge în robie laolaltă cu preoţii şi dregătorii lui!

⁴Ce te tot bucuri în câmpurile lui Enachim, tu, fiică înfumurată, care-ţi pui nădejdea’n comorile tale şi zici: «Cine va intra la mine?».

⁵Iată, Eu spaimă voi aduce asupră-ţi – zice Domnul – din toate ţările ce-ţi sunt împrejur; şi veţi fi risipiţi, fiecare de-a dreptu’nainte, şi nimeni nu va fi să vă adune”.[3]

⁶Despre Idumeea[4]: „Aşa grăieşte Domnul: Nu mai este înţelepciune în Teman, pierit-a sfatul de la cei pricepuţi, înţelepciunea li s’a dus,

⁷locul lor nu-i decât amăgire. Săpaţi adânc pentru o locuinţă, voi, cei ce locuiţi în Dedan, că fapte grele-a săvârşit; necazuri am adus asupră-i la vremea când l-am cercetat.

⁸Că vin culegători de struguri care nimic nu-ţi vor lăsa: mâinile lor, ca ale hoţilor de noapte.

⁹Că Eu l-am dezbrăcat pe Esau, descoperit-am tainiţele lor; ei nu vor mai putea să se ascundă; pierit-au fiecare de mâna fratelui său, a vecinului Meu, şi fi-va peste putinţă

¹⁰să-l lase pe sărmanul tău să trăiască; dar Eu voi trăi şi văduvele nădăjduiesc în Mine.

¹¹Că aşa grăieşte Domnul: Cei ce nu erau să bea paharul, l-au băut; dar tu nu vei rămâne fără vină, fiindcă şi tu, negreşit, îl vei bea[5].

¹²Că M’am jurat pe Mine Însumi – zice Domnul – că tu[6] vei fi în mijlocul ţării un ţinut fără urme şi de ocară şi de blestem; şi toate cetăţile ei fi-vor pe’ntotdeauna pustii.

¹³Auzit-am o veste de la Domnul; El a trimis vestitori la neamuri: «Adunaţi-vă! Veniţi împotriva lui! Ridicaţi-vă la război!».

¹⁴Mic te-am făcut între neamuri, dispreţuit foarte printre oameni.

¹⁵Obrăznicia ta s’a ridicat împotrivă-ţi, trufia inimii tale a plesnit găurile stâncilor, a apucat-o peste puterea dealului înalt; că precum vulturul şi-a înălţat el cuibul: de acolo te voi surpa!

¹⁶Şi fi-va Idumeea un pustiu fără urme; cel ce-i va trece pe-alături va fluiera spre ea.

¹⁷Aşa cum s’au prăbuşit Sodoma şi Gomora şi locuitorii lor – zice Domnul Atotţiitorul – nici un om nu va şedea acolo şi nici un fiu al omului acolo nu va locui.

¹⁸Iată, ca un leu va sălta din tufişurile[7] Iordanului la locul lui Etam; că Eu grabnic îi voi goni de la ea; puneţi-i pe tineri împotriva ei, căci: «Cine mai e ca mine? şi cine-mi va sta împotrivă? şi cine-i păstorul care să-mi stea în faţă?»…

¹⁹De aceea, auziţi sfatul Domnului pe care El l-a cugetat asupra Idumeii şi gândul Său pe care l-a gândit asupra celor ce locuiesc în Teman: Ce e mărunt în turmă, cu târşul vor fi duse, sălaşul lor de-acuma pustiu li se va face!

²⁰Că de vaierul căderii lor s’a’nfricoşat pământul, iar vuietele mării nu s’au mai auzit.

²¹Iată, ca un vultur va vedea şi aripile peste tăriile ei şi le va întinde şi’n ziua aceea fi-va inima puternicilor Idumeii ca inima femeii în chinurile naşterii!”

²²Pentru Damasc:[8] „Umplutu-s’au Hamatul şi Arpadul de ruşine, că au primit o veste rea, tulburate, mânioase, nu pot avea odihnă.

²³Damascul s’a slăbănogit şi-i pus pe fugă, cutremur l-a cuprins.

²⁴Cum de nu mi-au părăsit cetatea cei ce-au îndrăgit sătucul?

²⁵De aceea cădea-vor tinerii pe uliţele tale şi toţi războinicii tăi vor cădea, zice Domnul.

²⁶Iar Eu voi aprinde foc în zidul Damascului şi va mistui răspântiile fiului lui Benhadad”.

²⁷Cu privire la Chedar[9], regina Curţii[10], pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, a învins-o, aşa grăieşte Domnul: „Sculaţi-vă şi suiţi-vă la Chedar şi săturaţi-i pe fiii lui Chedma[11]!

²⁸Le vor lua corturile şi turmele, le vor lua pentru ei hainele şi toate tărhatele şi cămilele. Chemaţi asupră-le, din toate părţile, nimicire!

²⁹Fugiţi! Săpaţi adânc pentr’un sălaş de locuit, voi, cei ce locuiţi în curte; căci regele Babilonului a scornit un sfat şi-un gând a gândit împotriva voastră.

³⁰Scoală-te şi ridică-te’mpotriva neamului statornic, a celui ce locuieşte’n tihnă, la care nu sunt uşi, nici nituri, nici zăvoare şi nici încuietori, şi singuri locuiesc.

³¹Cămilele lor vor fi de pradă, mulţimea vitelor lor va fi spre nimicire; ca pe o pleavă-i voi vântura cu fiece vârtej, pe ei, capete tunse la frunte;[12] prăpăd din toate părţile le voi aduce, zice Domnul.

³²Curtea va fi odihnă pentru struţi, pe totdeauna părăsită; om acolo nu va rămâne, nici fiu al omului va locui acolo”.

³³Profeţia lui Ieremia asupra neamurilor din Elam:[13]

³⁴Aşa grăieşte Domnul: Arcul lui Elam s’a frânt, temeiul puterii lui[14].

³⁵Aduce-voi asupra Elamului cele patru vânturi din cele patru colţuri ale cerului şi’n toate aceste vânturi îi voi risipi, şi nu va fi neam la care ei să n’ajungă – chiar şi surghiuniţii Elamului.

³⁶Şi’n faţa duşmanilor lor îi voi umple de spaimă, ca să-şi cruţe viaţa; şi rele voi aduce asupră-le, pe măsura mâniei Mele; şi sabia Mea în urma lor o voi trimite, până ce-i voi nimici.

³⁷Şi-Mi voi aşeza tronul în Elam şi voi alunga de-acolo regi şi dregători.

³⁸Dar va fi că’n zilele de la urmă îl voi întoarce pe Elam din robie, zice Domnul”.