Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 50 Bible Online

Ieremia 50 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 50

¹Cuvântul Domnului, pe care l-a grăit asupra Babilonului:

²„Vestiţi-le printre neamuri, faceţi-le auzite, nu le ascundeţi, ci ziceţi: Babilonul e luat, Bel e ruşinat, neînfricatul, încrezutul Merodah[1] s’a predat.

³Că neam de la miazănoapte s’a ridicat împotrivă-i şi ţara i-o va stinge şi nimeni că va fi s’o locuiască, nici om, nici dobitoc.

⁴În zilele acelea şi’n vremea aceea veni-vor fiii lui Israel, ei şi fiii lui Iuda’mpreună; în mergere plângând vor merge, căutându-L pe Domnul, Dumnezeul lor.

⁵Pân’la Sion vor întreba de cale, – căci către el li se îndreaptă faţa – şi vor veni şi vor căta scăpare, căci legământul veşnic nu va fi dat uitării.

⁶Turmă de oi pierdute a fost poporul Meu; păstorii lor le-au îmbrâncit afară, prin munţi Mi le-au făcut să rătăcească, din munte’n deal au tot umblat, pân’şi-au uitat sălaşul de odihnă.

⁷Toţi care-au dat de ele, le-au mâncat. Vrăjmaşii lor ziceau: «Să nu le dăm din mână!», în loc de-a zice: «Păcătuit-am în faţa Domnului; Cel ce i-a adunat pe părinţii lor avea o păşune a dreptăţii».

⁸Fugiţi din mijlocul Babilonului şi din ţara Caldeilor şi faceţi-vă ca şerpii înaintea turmelor.[2]

⁹Că, iată, adunări de neamuri Eu ridic din latura de miazănoapte asupra Babilonului şi’n linii de bătaie s’or aşeza’mpotrivă-i; de-acolo va fi luat ca’n suliţa războinicului iscusit ce nu se’ntoarce goală.[3]

¹⁰Şi Caldeea va fi de pradă: toţi cei ce o pradă vor fi îndestulaţi.

¹¹Pentru că voi vă veseleaţi şi vă împăunaţi jefuindu-Mi moştenirea, fiindcă zburdaţi ca viţeii prin iarbă şi împungeaţi cu coarnele ca nişte tauri,

¹²acoperitu-s’a maica voastră de ruşine; maica voastră, cea care v’a născut pentru bunăstare, acum e la pământ. Cea din urmă dintre naţii, pustie

¹³din pricina mâniei Domnului, nu va mai fi locuită, ci pe de-a’ntregul va fi pustie; şi tot cel ce va trece prin Babilon se va uita cu tristeţe şi va fluiera de toate rănile lui.

¹⁴Aşezaţi-vă’n linii de bătaie’mpotriva cetăţii Babilonului de jur-împrejur, voi, toţi cei ce încordaţi arcul!; trageţi în ea cu săgeţile, nu vă cruţaţi săgeţile,

¹⁵copleşiţi-o! Mâinile i-au slăbit, meterezele i-au căzut, zidul i s’a prăbuşit. Că răzbunare e de la Domnul; răzbunaţi-vă asupră-i: cum a făcut ea, aşa faceţi-i voi!

¹⁶Nimiciţi din Babilonia tot ce e sămânţă şi pe cel ce poartă seceră la vremea secerişului! De frica săbiei greceşti se’ntoarce fiecare la poporul său, aleargă fiecare’n ţara lui.

¹⁷Israel e o oaie rătăcită pe care leii au alungat-o. Cel dintâi care-a mâncat-o a fost regele Asiriei, iar, mai pe urmă, acest rege al Babilonului i-a ronţăit oasele.

¹⁸De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Mă voi răzbuna pe regele Babilonului şi pe ţara lui, aşa cum M’am răzbunat pe regele Asiriei.

¹⁹Şi-l voi alcătui din nou[4] pe Israel la păşunea lui şi va paşte pe Carmel şi pe muntele lui Efraim, şi în Galaad, şi sufletul său se va sătura.

²⁰În zilele acelea şi’n vremea aceea – zice Domnul – vor căuta nedreptatea lui Israel, dar nu va fi nici una; şi păcatele lui Iuda, dar nu le vor afla. Că milostiv le voi fi Eu celor rămaşi pe pământ, zice Domnul.

²¹Amarnic ridică-te’mpotrivă-i şi împotriva celor ce-o locuiesc! Răzbună-te, sabie, şi nimiceşte de istov – zice Domnul – şi fă’ntru totul cum îţi poruncesc!

²²Larmă de război, cumplită nimicire’n ţara Caldeilor!

²³Cum oare s’a zdrobit şi cum s’a sfărâmat ciocanul lumii’ntregi? Cum oare devenit-a Babilonul pustie printre neamuri?

²⁴Veni-vor peste tine, Babiloane, şi tu nu vei şti că tu însuţi vei fi luat rob: aflat vei fi şi dus, fiindcă tu I-ai stat împotrivă Domnului.

²⁵Domnul Şi-a deschis vistieria şi armele mâniei Şi le-a scos; fiindcă Domnul Dumnezeu are o treabă în ţara Caldeilor.

²⁶Că vremile ei au venit: «Deschideţi-i grânarele, scotociţi-o ca pe-o peşteră şi nimiciţi-o de istov, din ea nimic să nu rămână!

²⁷Secaţi-i rodurile toate, ei să vină jos la’njunghiere! Vai lor!, că ziua lor a venit şi vremea răsplătirii lor!».

²⁸Glasul fugarilor şi al celor ce scapă din ţara Babilonului ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, a Dumnezeului nostru.

²⁹Daţi-le celor mulţi porunci împotriva Babilonului, fiecăruia din cei ce’ncordează un arc!; tăbărâţi asupră-i de jur-împrejur!; nimeni să nu scape!; daţi-i după faptele lui!; faceţi-i după toate câte a făcut!, fiindcă i-a stat împotrivă Domnului, Sfântului Dumnezeu al lui Israel!

³⁰De aceea cădea-vor tinerii lui pe uliţe şi toţi războinicii lui fi-vor prăbuşiţi, zice Domnul.

³¹Iată, Eu sunt împotriva ta, trufaşule, zice Domnul, că ziua ţi-a venit şi vremea răsplătirii tale.

³²Trufia ta va slăbi şi va cădea, şi nimeni nu va fi ca s’o ridice. Şi foc voi aprinde’n pădurea lui şi totul va mistui de primprejur.

³³Aşa grăieşte Domnul: Fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au fost asupriţi; toţi cei ce i-au robit, laolaltă i-au asuprit nevrând să le dea drumul.

³⁴Puternic însă le e Izbăvitorul: Domnul Atotţiitorul e numele Lui. Intra-va la judecată cu potrivnicii Săi, ca să ridice ţara, dar să-i întărâte pe cei ce locuiesc în Babilon.

³⁵Sabie’mpotriva Caldeilor, împotriva celor ce locuiesc Babilonul, împotriva dregătorilor şi a’nţelepţilor lui!

³⁶Sabie’mpotriva războinicilor lui, şi ei vor fi slăbiţi. Sabie’mpotriva cailor lor şi’mpotriva carelor lor de luptă;

³⁷sabie’mpotriva războinicilor lor şi a adunăturii din mijlocul lui: ca nişte femei vor arăta! Sabie’mpotriva vistieriilor lui, şi ele se vor risipi!

³⁸În apele lui îşi punea nădejdea, şi se vor face de ruşine. Că-i o ţară de idoli, dar prin insule n’o să vă mai împăunaţi!

³⁹De aceea locuiesc idoli în insule şi’n ele fiicele sirenelor vor locui: pe veci nu vor mai fi ele locuite!

⁴⁰Aşa cum Domnul a surpat Sodoma şi Gomora şi cetăţile din hotarele lor – zice Domnul –: om nu va mai locui acolo, nici fiu al omului acolo se va aşeza!

⁴¹Iată, un popor vine din miazănoapte, şi-o naţie mare şi regi numeroşi se vor stârni de la marginea pământului, purtând în mână arcul şi cuţitul.

⁴²Popor fioros, nici o milă nu va avea; glasurile lor ca marea vor vui, călări-vor pe cai gătiţi de război, ca o flacără veni-vor împotriva ta, o, fiică a Babilonului!

⁴³Regele Babilonului le-a auzit tumultul, şi mâinile i-au slăbit, durerile l-au copleşit, chinuri ca ale celei ce naşte.

⁴⁴Iată, ca un leu va sălta de la Iordan, la locul lui Etam[5], că Eu grabnic îi voi goni de la ea şi pe toţi tinerii îi voi pune împotriva ei, căci: «Cine mai e ca mine? şi cine-mi va sta împotrivă? şi cine-i păstorul care să-mi stea în faţă?».

⁴⁵De aceea, auziţi sfatul Domnului pe care El l-a cugetat asupra Babilonului şi gândul Său pe care l-a gândit asupra celor ce locuiesc în Caldeea: Da, mieii turmei lor fi-vor nimiciţi; da, păşunea lor va pieri!

⁴⁶Că de vaierul căderii Babilonului va tremura pământul şi strigare între neamuri se va auzi.