Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 51 Bible Online

Ieremia 51 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 51

¹Aşa grăieşte Domnul: Iată, vânt arzător, aducător de moarte, stârnesc asupra Babilonului şi a celor ce locuiesc Caldeea.

²Iată, Eu voi trimite batjocoritori asupra Babilonului şi-l vor batjocori şi-i vor pustii pământul. Vai, din toate părţile, Babilonului în ziua chinuirii sale!

³Arcaşul să-şi întindă arcul, iar cel ce are armură, să şi-o pună! Pe tinerii lui să nu-i cruţaţi, puterea toată să i-o nimiciţi!

⁴Oameni răniţi cădea-vor în ţara Caldeilor, iar cei străpunşi de lance[1] s’or prăbuşi pe-alături.

⁵Că Israel şi Iuda n’au fost văduviţi de Dumnezeul lor, – Domnul Atotţiitorul – când ţara lor [a Caldeilor] se umpluse de nedreptăţi împotriva sfinţilor lui Israel.

⁶Fugiţi din mijlocul Babilonului şi viaţa fiecare să şi-o scape şi nu vă’ncovoiaţi sub nedreptatea lui! Că-i vremea răzbunării Domnului asupră-i: cu ce-a plătit îi răsplăteşte.

⁷Cupă de aur era Babilonul în mâna Domnului, făcând pământu’ntreg să se îmbete; băut-au neamurile din vinul lui, iată de ce s’au clătinat.

⁸Căzut-a Babilonul făr’ de veste şi în bucăţi s’a sfărâmat! Plângeţi-l!; balsam i-aduceţi rănii lui de moarte, că poate se va vindeca!…

⁹Noi am încercat să vindecăm Babilonul, dar nu s’a vindecat. Să-l părăsim şi meargă fiecare’n ţara lui; că judecata lui atins-a cerul, da, pân’la stele s’a urcat.

¹⁰Domnul Şi-a dat judecata la iveală: Veniţi, şi’n Sion să vestim lucrurile Domnului Dumnezeului nostru!

¹¹Fiţi gata cu săgeţile! Umpleţi-vă tolbele! Domnul stârnit-a duhul regelui Mezilor; că’mpotriva Babilonului Îi este mânia, să-l nimicească de istov; că-i răzbunarea Domnului, răzbunarea poporului Său!

¹²Steag înălţaţi pe zidurile Babilonului, fiţi gata cu tolbele, urcaţi pe coame străji de pază şi gata fiţi cu armele! Că Domnu-a luat în mână totul şi ce-a grăit va face împotriva celor ce locuiesc Babilonul.

¹³Tu, cel ce locuieşti de-a lungul multor ape şi ai în jur belşugul comorilor lui toate; sfârşitul ţi-a venit în măruntaie!

¹⁴Că Domnul S’a jurat pe braţul Său: «Te voi umple de oameni ca de lăcuste, iar cei ce se vor coborî vor striga împotrivă-ţi».

¹⁵Domnul cu puterea Sa a făcut pământul, cu înţelepciunea Sa a pregătit lumea, cu priceperea Sa a întins cerul.

¹⁶El glasul Şi-l face tunet al apei în cer şi nori aduce de la marginea pământului; El face fulgere spre ploaie şi din vistieriile Sale a izvorât lumină.

¹⁷Omul a devenit nebun din propria sa minte; fiecărui argintar îi e ruşine de idolii pe care i-a făcut, că el minciuni a scos din topitoare şi duh într’înşii nu se află:

¹⁸lucruri deşarte, vrednice de dispreţ, la vremea cercetării lor vor pieri.

¹⁹Nu astfel e partea lui Iacob; că Acela care a plăsmuit totul, El e moştenirea lui: Domnul este numele Său.

²⁰Tu-Mi risipeşti Mie arme de război; iar Eu întru tine voi risipi neamuri[2] şi din tine voi ridica regi;

²¹întru tine voi risipi cal şi călăreţ, întru tine voi risipi care de luptă şi pe cei ce le mână;

²²întru tine voi risipi tânăr şi fecioară, întru tine voi risipi bărbat şi femeie;

²³întru tine voi risipi păstorul şi turma lui, întru tine voi risipi plugarul şi arătura lui, întru tine îi voi risipi pe cârmacii şi căpitanii tăi.

²⁴Iar Babilonului şi tuturor celor ce locuiesc Caldeea le voi răsplăti toate răutăţile pe care i le-au făcut Sionului, chiar înaintea ochilor voştri, zice Domnul.

²⁵Iată, Eu sunt împotriva ta, munte dărăpănat[3] care dărapeni pământul întreg; mâna Mi-o voi întinde asupră-ţi şi te voi prăvăli de pe’nălţimea stâncilor şi chip îţi voi da de munte pârlit.

²⁶Şi nu vor lua din tine o piatră unghiulară sau o piatră de temelie, căci pustiu vei fi pe’ntotdeauna, zice Domnul.

²⁷Înălţaţi un steag în ţară, sunaţi din trâmbiţe printre neamuri, neamuri sfinţiţi[4] împotrivă-i, prin Mine ridicaţi împotrivă-i pe regii Araratului şi pe ai Aşchenazului[5]; aşezaţi împotrivă-i aruncătoare de flăcări[6], aduceţi împotrivă-i călăreţi ca mulţimea lăcustelor!

²⁸Neamuri aduceţi împotrivă-i, pe însuşi regele Mezilor şi-al întregului pământ, pe dregătorii şi pe toţi căpitanii lui şi toate ţările de sub stăpânirea lui[7].

²⁹Pământul s’a cutremurat şi freamăt l-a cuprins, că gândul Domnului s’a ridicat împotriva Babilonului, să facă ţara Babilonului o’ntindere pustie, de nelocuit.

³⁰Războinicul Babilonului s’a dat bătut în luptă; ei vor şedea acolo, sub împresurare; puterea li s’a sfărâmat, făcutu-s’au ca nişte muieri; capiştile le-au fost arse’n foc, zăvoarele i s’au frânt.

³¹Unul aleargă’n faţa celui ce aleargă, unul dă de veste’n faţa celui ce vesteşte, ca să-i vestească regelui Babilonului că cetatea i-a fost luată.

³²Luate i-au fost cele din urmă trecători, podurile i-au fost arse cu foc, războinicii lui, unul după altul, ies afară.

³³Căci aşa grăieşte Domnul: Casnicii[8] regelui Babilonului fi-vor treieraţi ca grânele vara; încă puţin, şi secerişul lor va veni.

³⁴El m’a mâncat, m’a ciopârţit,[9] întuneric subţire m’a cuprins; regele Babilonului ca un balaur m’a’nghiţit, pântecele şi l-a umplut, din desfătarea mea m’a alungat.

³⁵«Fie zdroaba mea şi chinurile mele asupra Babilonului!», zice-va cea care locuieşte’n Sion; «fie sângele meu asupra celor ce locuiesc în Caldeea!», zice-va Ierusalimul.

³⁶De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îl voi judeca pe potrivnicul tău şi te voi răzbuna: marea lui o voi deşerta şi fântâna lui o voi seca;

³⁷şi fi-va Babilonul o’ntindere pustie şi niciodată fi-va locuit.

³⁸Că ei precum leii s’au năpustit şi ca puii de leu.

³⁹Când ei se înfierbântă, Eu le voi da o duşcă şi-aşa am să-i îmbăt, ca ei să se-ameţească şi veşnic somn să doarmă şi’n veci să nu se scoale!; aşa grăieşte Domnul.

⁴⁰Iar tu să ţi-i cobori ca mieii la tăiere şi’ntocmai ca berbecii cu cei prăsiţi ai lor.

⁴¹Cum oare-a fost luată trufia’ntregii lumi, şi cum s’a prins în laţ? Cum oare-i Babilonul pustie printre neamuri?

⁴²Cu vuiet greu de valuri veni asupră-i marea – asupră-i: Babilonul – şi l-a acoperit.

⁴³Cetăţile i s’au făcut ca un ţinut uscat şi fără nici o urmă: nu, nici măcar ţipenie nu va şedea în el, şi nici că fiu de om va fi să-l locuiască.

⁴⁴Şi Mă voi răzbuna pe Babilon şi din gura lui voi scoate ceea ce a’nghiţit şi neamurile la el nu se vor mai aduna.[10]

⁴⁵Ieşi din mijlocul lui, tu, popor al Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de flacăra mâniei Domnului!

⁴⁶Inima să nu vă slăbească, de zvonurile ce se-aud prin ţară nu vă temeţi; că’n anul acesta va veni o veste şi-o altă veste’n anul care vine: silnicie pe pământ, tiran contra tiran!

⁴⁷De-aceea, iată că vin zile când îi voi pedepsi pe idolii Babilonului: toată ţara lui va fi cuprinsă de ruşine, loviţii săi cădea-vor în mijlocul lui.

⁴⁸Atunci cerul şi pământul şi tot ce este’n ele striga-vor glas de bucurie asupra Babilonului, că din miazănoapte-i vin pustiitori, zice Domnul.

⁴⁹Şi Babel va să cadă pentru cei loviţi ai lui Israel, aşa cum pentru Babel au căzut loviţii’ntregului pământ.

⁵⁰Voi, cei scăpaţi din ţară, duceţi-vă! nu staţi!; iar voi cei de departe, pe Domnul pomeniţi-L, chemaţi Ierusalimul să vi se suie’n inimi!

⁵¹Ne-am auzit ocara, ruşinea ne-a cuprins;[11] necinstea şi dispreţul ne-acoperă obrajii; străinii-au dat năvală în tot ce-aveam mai sfânt, în casa Domnului.

⁵²De-aceea, iată, zile veni-vor – zice Domnul – când idolii lui fi-vor sub răzbunarea Mea şi când răniţi cădea-vor în toată ţara lui.

⁵³Chiar dacă Babilonul s’ar înălţa cât cerul, chiar dacă înălţimea din zid şi-ar întări-o, din Mine – zice Domnul – asupră-i vor veni acei ce-l vor distruge.

⁵⁴Glas de strigare’n Babilon, mare prăpăd în ţara Caldeilor!;

⁵⁵că Domnul nimicit-a’ntru totul Babilonul şi i-a tăiat suflarea acelui glas puternic ce răsuna prin aer ca nişte ape multe; da, glasul său cel mare l-a dat spre nimicire.

⁵⁶Că, iată, suferinţe-au venit în Babilon: războinicii lui sunt prinşi, arcurile lor sunt netrebnice, căci Dumnezeu este Cel ce le dă răsplată.

⁵⁷El îi va îmbăta pe cârmacii lui şi pe’nţelepţii lui şi pe căpitanii lui, zice Împăratul – Domnul Atotţiitorul Îi este numele.

⁵⁸Aşa grăieşte Domnul: Zidul Babilonului s’a lăţit, dar el cu totul va fi ras, iar înaltele lui porţi cu foc vor fi arse; şi popoarele nu vor munci pe nimic, nici neamurile vor pieri când încă sunt în leagăn”.

⁵⁹Cuvântul pe care Domnul i l-a poruncit profetului Ieremia să i-l spună lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când acela a plecat de la Sedechia,[12] regele lui Iuda, spre Babilon, în cel de al patrulea an al domniei lui. Iar Seraia avea în grijă darurile.

⁶⁰Şi Ieremia a scris într’o carte toate relele care erau să vină asupra Babilonului – anume toate cuvintele acestea ce sunt scrise împotriva Babilonului.

⁶¹Şi a zis Ieremia către Seraia[13]: „Când vei fi sosit în Babilon şi vei vedea şi vei citi toate cuvintele acestea,

⁶²atunci vei zice: – Doamne, Doamne, Tu ai grăit împotriva acestui loc, ca să-l nimiceşti şi ca’n el să nu fie nimeni care să-l mai locuiască, nici om, nici dobitoc, căci el va fi pe veci o’ntindere pustie.

⁶³Şi va fi că atunci când te vei opri din citirea acestei cărţi, vei lega de ea o piatră şi o vei arunca în mijlocul Eufratului

⁶⁴şi vei zice: – Aşa se va îneca Babilonul, şi nu se va ridica din nenorocirile pe care Eu le aduc asupra lui”.[14]