Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ieremia 7 Bible Online

Ieremia 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ieremia 7

¹[1]Cuvântul care s’a făcut de la Domnul către Ieremia: „Stai la poarta casei Domnului şi propovăduieşte cuvântul acesta, zicând:

²Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, toată Iudeea!

³Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă purtările şi năravurile, iar Eu vă voi face să locuiţi în ţinutul acesta.

⁴Nu vă puneţi în voi nădejdea prin vorbe mincinoase, că nu vă vor fi de nici un folos atunci când ziceţi: «Acesta-i locaşul Domnului, locaşul Domnului este!»

⁵Că dacă’ntru totul vă veţi îndrepta purtările şi năravurile, şi dacă’ntr’adevăr faceţi judecată între om şi aproapele lui,

⁶şi dacă pe străin şi pe văduvă şi pe sărman nu-i veţi asupri, şi dacă sânge nevinovat nu veţi vărsa în locul acesta, şi dacă spre vătămarea voastră nu veţi umbla după dumnezei străini,

⁷atunci vă voi face să locuiţi în ţinutul acesta, în ţara pe care le-am dat-o, din veac şi până’n veac[2], părinţilor voştri.

⁸Dar dacă în voi vă veţi pune nădejdea prin vorbe mincinoase, din care nu veţi avea nici un folos,

⁹şi dacă ucideţi şi vă desfrânaţi şi furaţi şi juraţi strâmb şi-i ardeţi tămâie lui Baal, şi dacă umblaţi după dumnezei străini, pe care nu-i cunoaşteţi,

¹⁰aşa ca să fie spre răul vostru… Ba încă aţi venit, şi’n faţa Mea aţi stat, în casa unde se cheamă numele Meu, şi aţi zis: «Noi ne-am ferit de la a face astfel de urâciuni…»[3].

¹¹Oare peşteră de tâlhari este’n ochii voştri casa Mea, în care se cheamă numele Meu? Şi, iată, Eu am văzut-o, zice Domnul.

¹²Ci mergeţi în locul Meu care este în Şilo,[4] unde-am făcut altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut Eu din pricina răutăţii poporului Meu Israel.

¹³Şi acum, pentru că voi aţi făcut toate aceste lucruri, pentru că Eu v’am vorbit, dar voi nu M’aţi ascultat, pentru că Eu v’am chemat, dar voi n’aţi răspuns,

¹⁴ei bine, şi cu casa aceasta în care se cheamă numele Meu şi’n care voi vă puneţi nădejdea, locul pe care Eu vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face ce-am făcut cu Şilo.

¹⁵Şi vă voi izgoni de la faţa Mea, aşa cum i-am izgonit pe fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.

¹⁶De aceea, tu nu te ruga pentru poporul acesta şi nu mijloci pentru ei să fie miluiţi; nu, nu te ruga şi nu-Mi cere nimic pentru ei, că nu te voi asculta.

¹⁷Oare tu nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului?

¹⁸Copiii lor adună lemne şi părinţii lor aprind foc şi femeile lor fărâmă aluat ca să facă turte pentru «oştile cerului»[5], şi jertfe-de-băuturi[6] au vărsat pentru dumnezei străini, ca să-Mi stârnească Mie mânia.

¹⁹Oare pe Mine Mă stârnesc ei? zice Domnul; nu se stârnesc oare pe ei înşişi, ca să le ardă obrazul de ruşine?

²⁰De aceea, aşa zice Domnul: Iată, mânia şi urgia Mea se revarsă peste locul acesta, şi peste oameni şi peste animale şi peste fiece pom al ţarinei lor şi peste roadele pământului; şi el va arde şi nu se va stinge.

²¹Acestea zice Domnul: Adunaţi-vă arderile-voastre-de-tot laolaltă cu jertfele voastre, şi mâncaţi carne…!

²²Că nu despre arderi-de-tot şi despre jertfe le-am vorbit şi le-am poruncit Eu părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului,

²³ci numai lucrul acesta le-am poruncit: Ascultaţi glasul Meu, şi Eu vă voi fi vouă Dumnezeu, iar voi Îmi veţi fi Mie popor; şi umblaţi în toate căile Mele, acelea pe care Eu vi le voi porunci, ca să vă fie vouă bine!

²⁴Dar ei nu Mi-au dat ascultare, nici auzul şi l-au plecat, ci au umblat în lăuntricul gând al inimii lor celei rele; şi tot îndărăt au dat şi înainte n’au mers

²⁵de atunci, din ziua’n care părinţii lor au ieşit din ţara Egiptului, şi până’n ziua de azi. Şi le-am[7] trimis pe toţi slujitorii Mei, profeţii, ziua şi dimineaţa i-am trimis;

²⁶dar ei nu M’au auzit, şi auzul nu şi l-au plecat, iar cerbicea şi-au învârtoşat-o mai mult decât părinţii lor.

²⁷[8]Tu le vei grăi cuvântul acesta, ei nu te vor asculta; tu îi vei chema, ei nu-ţi vor răspunde.

²⁸Dar le vei grăi cuvântul acesta: Acesta este neamul care n’a auzit glasul Domnului, şi nici certarea nu a primit-o; credinţa s’a stins în gura lor.

²⁹Tunde-ţi capul şi aruncă părul şi plângere ridică-ţi pe buze, căci Domnul a lepădat şi izgonit generaţia care făcea astfel de lucruri.

³⁰Că fiii lui Iuda au făcut răul în faţa Mea, zice Domnul; pus-au urâciunile lor în casa’n care se cheamă numele Meu, ca s’o spurce.

³¹Şi au zidit capişte la Tofet[9], care se află în Valea fiului lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele în foc mistuitor; adică ceea ce Eu nu le-am poruncit şi’n inima Mea n’am gândit.

³²De aceea, iată, zilele vin – zice Domnul – când ei nu vor mai vorbi de «capiştea Tofet» şi de «Valea fiului lui Hinom», ci de «Valea-celor-ucişi»; îngropările le vor face atunci la Tofet, din lipsă de loc;

³³şi stârvurile acestui popor vor deveni mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le apere.

³⁴Iar din cetăţile lui Iuda şi de pe uliţele Ierusalimului voi face să înceteze glasul celor ce se veselesc şi glasul celor ce se bucură şi glasul mirelui şi glasul miresei; că’ntreaga ţară nu va fi decât o’ntindere pustie”.