Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Plângerile lui Ieremia 5 Bible Online

Plângerile lui Ieremia 5 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Plângerile lui Ieremia 5

¹Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce-a dat peste noi, priveşte-ne ocara!

²Întreaga moştenire ni s’a mutat la alţii, casele la străini.

³Orfani suntem de tată, iar mamele, de parc’ar trăi în văduvie.

⁴Din propria fântână bem apă şi dăm bani şi ne plătim pădurea ducând-o, grea, în cârcă.

⁵Prigoană grea, grumaz încovoiat, munciţi am fost şi n’am avut odihnă.

⁶Egiptul ne-a’ntins mâna, Asurul, să ne-arate ce-am ajuns.[1]

⁷Părinţii în păcate-au trăit şi nu mai sunt, noi le purtăm păcatul.[2]

⁸Ah, robi[3] ne stăpânesc!; din mâinile lor nimeni nu este să ne scape.

⁹Punându-ne vieaţa’ntr’un fir ne-aducem pâinea, având a sta de faţă cu sabia pustiei.

¹⁰Ni-i pielea înnegrită de parc’ar fi cuptor; ia uite-i: prinşi de tremur pe sub furtuna foamei!

¹¹Femeile’n Sion le-au umilit[4], fecioarele’n cetăţile lui Iuda.

¹²Boierii fost-au spânzuraţi de mâini, bătrânii n’au primit nici o cinstire.

¹³Aleşii noştri plângeri au strigat. Cei tineri în pădure s’au sfârşit.

¹⁴Bătrânii-au încetat să stea în poartă, au încetat aleşii să mai cânte.

¹⁵În inimi bucuria ni s’a stins, din hora noastră plânsul s’a ales.

¹⁶Cununa de pe frunte ne-a căzut. Vai nouă, vai, că am păcătuit!

¹⁷De-aceea vin dureri şi inima ni-i tristă, de-aceea ochii noştri ni s’au înnegurat:

¹⁸pe muntele Sion, că-a devenit deşert şi vulpile-l străbat!

¹⁹Ci numai Tu, Tu, Doamne, Tu vei rămâne’n veci: pe tronul Tău [de-a pururi vei sta], din neam în neam.

²⁰De ce pân’la sfârşit ne vei uita pe noi? Ne părăseşti Tu oare cât zile vor mai fi?

²¹O, Doamne, întoarce-ne la Tine, iar noi ne vom întoarce; ca şi-altădată, fă-ne din zi o noutate!

²²Că prea de tot cu totul ne-ai lepădat pe noi, asupră-ne cu mare mânie Te-ai aprins!…