Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Baruh 3 Bible Online

Baruh 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Baruh 3

¹Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, un suflet strâmtorat şi un duh necăjit[1] strigă spre Tine.

²Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că împotriva Ta am păcătuit;

³căci Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără’ncetare.

⁴Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, ascultă acum rugăciunile morţilor lui Israel şi pe ale fiilor care au păcătuit împotriva Ta[2], ale celor ce n’au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, fapt pentru care nenorocirile s’au lipit de noi.

⁵Nu-Ţi aminti de greşalele părinţilor noştri, ci adu-Ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău.

⁶Că Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi pe Tine Te vom lăuda, Doamne.

⁷Că de aceea ai pus frica Ta în inimile noastre, pentru ca noi să-Ţi chemăm numele. Te lăudăm în înstrăinarea noastră, fiindcă ne-am alungat din inimi toată greşala părinţilor noştri care au păcătuit împotriva Ta.

⁸Iată-ne astăzi în ţara înstrăinării noastre. în care Tu ne-ai risipit spre ocară şi blestem şi spre plata datoriei, după toate greşalele părinţilor noştri care s’au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul lor.

⁹Ascultă, Israele, poruncile vieţii tale, pleacă-ţi urechea ca să cunoşti înţelepciunea![3]

¹⁰Cum se face, Israele, că eşti în ţara vrăjmaşilor, că ai îmbătrânit pe pământ străin,

¹¹că te pângăreşti cu cei morţi[4], socotit cu cei ce se pogoară în mormânt?

¹²Ai părăsit izvorul înţelepciunii!

¹³De-ai fi umblat în calea lui Dumnezeu, pe veci în pace ai fi locuit.

¹⁴Învaţă unde e Înţelepciunea, unde e tăria, unde e priceperea, aceea de a şti totodată unde e lungimea zilelor şi viaţa, unde e lumina ochilor şi pacea[5].

¹⁵Cine a aflat locul ei, [al înţelepciunii]? cine a intrat în vistieriile ei?

¹⁶Unde sunt ei, mai-marii neamurilor, cei ce stăpâneau fiarele pământului,

¹⁷cei ce se jucau cu păsările cerului, cei ce adunau argint şi aur – în care oamenii îşi pun încrederea – şi-a căror avere nu avea margini,

¹⁸cei ce cu-atâta grijă lucrau argintul să-şi facă ei lucrări de nepătruns?

¹⁹S’au stins, s’au pogorât în groapă şi alţii s’au sculat în locul lor;

²⁰cei tineri au văzut lumina şi pe pământ au locuit, dar calea ştiinţei nu au cunoscut-o

²¹şi nu i-au înţeles cărările şi nici că s’au ţinut de ea; iar fiii lor n’au mai ajuns-o, departe s’au ţinut de ea.

²²Nimic de ea nu s’a ştiut în Canaan, şi nici că-a fost văzută în Teman[6];

²³fiii Agarei[7], cei cătători de iscusinţă pământeană, neguţătorii din Meran şi Madian – povestitori de pilde şi cătători de ştiinţă –, nici unul nu a dat de calea’Nţelepciunii, şi nici în amintire de ale ei cărări.

²⁴O, Israele, cât de mare e casa Lui Dumnezeu şi cât de’ntins e locul stăpânirii Lui,

²⁵mare şi nemărginit, înalt şi nemăsurat!

²⁶Acolo se născură vestiţii uriaşi cei cu statura’naltă şi aprigi la război[8].

²⁷Şi, totuşi, nu ei fost-au aleşi de Dumnezeu, iar calea spre ştiinţă nu lor le-a arătat-o;

²⁸lipsiţi de’nţelepciune, de-aceea au pierit; prin nebunia lor pieriră[9].

²⁹Cin’s’a suit în cer şi-a luat-o de acolo făcând-o, tot acolo, din nori să se pogoare?

³⁰Şi cine-a trecut marea ca s’o afle, s’o cumpere cu aur curat şi s’o aducă?

³¹Nu-i nimeni, nu, care să-i ştie calea, şi nici cărarea să i-o prindă’n gând;

³²o ştie însă Cel ce ştie totul, El a pătruns-o cu-agerimea Lui, Cel ce-a făcut pământul pentru veci şi l-a umplut cu patrupede,

³³Cel ce lumina o trimite, şi ea pleacă, Cel ce o cheamă înapoi şi ea I se supune tremurând.

³⁴Când stelele se veselesc lucind,

³⁵El le-a chemat, ele-au răspuns: „Aici!”[10], şi întru bucurie strălucesc să-L bucure pe Cel ce le-a făcut.

³⁶Căci El e Dumnezeul nostru şi nimeni altu-I poate sta alături;

³⁷El a scrutat ştiinţa’n calea ei şi-a dat-o El lui Iacob, robul Său, şi celui drag al Său, lui Israel[11].

³⁸Apoi El pe pământ S’a arătat, cu oamenii’mpreună-a locuit[12].