Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Istoria Susanei 1 Bible Online

Istoria Susanei 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Istoria Susanei 1

¹În Babilon locuia un om care se numea Ioachim.

²El şi-a luat femeie, al cărei nume era Susana, fiica lui Hilchia, foarte frumoasă şi cu frică de Dumnezeu

³– căci părinţii ei, drepţi fiind, îşi învăţaseră fiica după legea lui Moise.

⁴Ioachim era foarte bogat şi avea o frumoasă grădină[1], chiar alături de casă. La el se adunau Iudeii, căci el se bucura de cinstire mai mult decât toţi ceilalţi.

⁵În anul acela au fost rânduiţi să fie judecători doi bătrâni din popor, de vreme ce Domnul zisese că a ieşit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători care păreau că ocârmuiesc poporul.

⁶Aceştia rămâneau la casa lui Ioachim, iar la ei veneau toţi cei care aveau vreo pricină de judecat.[2]

⁷Când poporul pleca, la amiază, atunci ieşea şi Susana să se plimbe în grădina soţului ei.

⁸Iar cei doi bătrâni o vedeau în fiecare zi ieşind şi plimbându-se; aşa li s’a aprins pofta după ea.

⁹Gândul li s’a răzvrătit, iar ochii li s’au întors în aşa fel, încât să nu vadă cerul, şi nici să-şi amintească de judecăţile cele drepte.

¹⁰Cu toate că amândoi erau răniţi de pofta pentru ea, nu şi-au spus unul altuia zbuciumul,

¹¹fiindu-le ruşine să-şi mărturisească pofta, că adică voiau să se împreuneze cu ea.

¹²Si zi după zi pândeau, cu sârguinţă, s’o vadă.

¹³Şi au zis unul către altul: „Să mergem acasă, că e vremea prânzului”.

¹⁴Şi au ieşit şi s’au despărţit unul de altul, dar fiecare s’a întors din drum, şi iată că amândoi s’au pomenit în acelaşi loc… Atunci s’au întrebat unul pe celălalt care e pricina, şi astfel şi-au dat pe faţă pofta. Apoi, amândoi în înţelegere, au pus la cale o vreme când ar putea s’o afle singură.

¹⁵Şi a fost că’n timp ce ei pândeau o zi prielnică, ea a intrat, ca de obicei, însoţită de două fete; şi a dorit să se scalde în grădină, că era foarte cald.

¹⁶Şi nimeni nu mai era acolo, în afară de cei doi bătrâni, care se ascunseseră şi o pândeau.

¹⁷Iar ea le-a zis fetelor: „Aduceţi-mi ulei şi săpun şi închideţi porţile grădinii, că vreau să mă îmbăiez”.

¹⁸Iar ele au făcut aşa cum li se spusese: au închis porţile grădinii şi, ieşind pe o uşă lăturalnică, spre a aduce ceea ce li se poruncise, nu i-au văzut pe cei doi bătrâni care şedeau ascunşi.

¹⁹Şi dacă fetele au ieşit, cei doi bătrâni s’au ridicat şi au alergat asupra ei

²⁰şi au zis: „Iată, porţile grădinii sunt închise, nimeni nu ne poate vedea, iar noi suntem aprinşi de dragoste pentru tine; aşadar, binevoieşte şi culcă-te cu noi;

²¹iar dacă nu, vom aduce mărturie împotriva ta, cum că aici, cu tine, era un tânăr şi că de aceea le-ai trimis pe fete să plece de lângă tine”.

²²Atunci Susana a suspinat şi a zis: „Strâmtorată sunt din toate părţile; că de voi face acest lucru, asta înseamnă moarte; iar dacă nu-l voi face, nu voi putea să scap din mâinile voastre;

²³dar mai bine-mi este să nu fac şi să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc în faţa Domnului”.

²⁴Şi a strigat Susana cu glas mare; dar şi cei doi bătrâni au strigat împotriva ei;

²⁵iar unul din ei a alergat şi a deschis porţile grădinii.

²⁶Când cei din casă au auzit strigătul din grădină, au alergat înlăuntru pe uşa lăturalnică, să vadă ce i s’a întâmplat.

²⁷Iar după ce bătrânii au spus ce aveau de spus, tare s’au ruşinat slugile, căci niciodată nu se vorbise aşa ceva despre Susana.

²⁸Şi a fost că a doua zi, când poporul era adunat la Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni, plini de gânduri nelegiuite împotriva Susanei, anume s’o dea morţii.

²⁹Şi au zis în faţa poporului: „Trimiteţi după Susana, fiica lui Hilchia, femeia lui Ioachim!” Şi au trimis.

³⁰Iar ea a venit, împreună cu tatăl şi cu mama ei, cu copiii şi cu toate rudele.

³¹Susana era o femeie de mare gingăşie, şi tare mândră la vedere.

³²Iar acei bătrâni neruşinaţi i-au poruncit să se descopere – că era acoperită –[3], ca să se sature de frumuseţea ei;

³³iar cei ce erau lângă ea, precum şi toţi cei ce o ştiau, plângeau.

³⁴Atunci cei doi bătrâni s’au ridicat în mijlocul poporului şi şi-au pus mâinile pe capul ei.[4]

³⁵Iar ea, plângând, şi-a ridicat ochii spre cer, căci inima ei nădăjduia în Domnul.

³⁶Şi au zis bătrânii: „În timp ce noi, doar noi doi, umblam prin grădină, ea a intrat cu două slujnice şi a închis poarta grădinii, după care slujnicelor le-a dat drumul.

³⁷Atunci a venit la ea un tânăr, care fusese ascuns, şi s’a culcat cu ea.

³⁸Noi, fiind în colţul grădinii şi văzând nelegiuirea, am dat fuga la ei.

³⁹Şi dacă i-am văzut împreunându-se, pe bărbat nu l-am putut ţine, că era mai tare decât noi şi a deschis poarta şi a fugit.

⁴⁰Pe ea însă am prins-o şi am întrebat-o cine era tânărul, dar ea n’a vrut să ne spună. Pe acestea le mărturisim”.

⁴¹Adunarea le-a dat lor crezare, ca unora ce erau bătrâni şi judecători ai poporului; şi au osândit-o la moarte.[5]

⁴²Atunci Susana a strigat cu glas mare şi a zis: „Dumnezeule-Cel-Veşnic, Tu, Cel ce le ştii pe cele ascunse, Tu, Care cunoşti toate lucrurile mai înainte ca ele să fi fost făcute,

⁴³Tu ştii că au născocit mărturie mincinoasă împotriva mea; şi, iată, eu urmează să mor fără să fi făcut nimic din ceea ce oamenii aceştia au scornit împotriva mea…”.

⁴⁴Iar Domnul i-a auzit glasul.

⁴⁵Şi’n timp ce o duceau la moarte[6], Dumnezeu a trezit duhul cel sfânt[7] al unui tânăr cu numele de Daniel[8];

⁴⁶iar acesta a strigat cu glas mare: „Curat sunt eu de sângele acesta!”[9]

⁴⁷Atunci întregul popor s’a întors cu faţa către el şi a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-ai spus?”

⁴⁸Iar el, stând în mijlocul lor, a zis: „Oare atât de nebuni sunteţi voi, fii ai lui Israel, să osândiţi pe această fiică a lui Israel fără nici o cercetare şi fără să fi cunoscut adevărul?…

⁴⁹Întoarceţi-vă la judecată, căci mărturie mincinoasă au adus împotriva ei!”

⁵⁰Şi tot poporul s’a întors degrabă, iar bătrânii i-au zis: „Vino, şezi între noi şi spune-ne; că ţie ţi-a dat Dumnezeu vrednicia unui bătrân”.[10]

⁵¹Atunci Daniel le-a grăit: „Pe aceştia doi despărţiţi-i unul de celălalt, iar eu îi voi cerceta”.

⁵²Şi după ce i-au despărţit, el a chemat pe unul din ei şi l-a întrebat: „Tu, cel învechit în rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le făceai înainte;

⁵³că făceai judecăţi strâmbe, învinuind pe cei nevinovaţi şi eliberând pe cei vinovaţi, împotriva a ceea ce a zis Domnul: «Pe cel nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi»;

⁵⁴acum, dacă tu ai văzut-o, spune-mi: Sub care copac i-ai văzut pe ei împreună?”[11] Iar el a zis: „Sub mesteacăn”.

⁵⁵Daniel a zis: „Foarte bine; ai minţit împotriva capului tău; căci, chiar acum, îngerul lui Dumnezeu a primit porunca lui Dumnezeu să te spintece în două”.

⁵⁶Şi, punându-l deoparte, a poruncit să fie adus celălalt, căruia i-a zis: „Tu, sămânţă a lui Canaan,[12] nu a lui Iuda, frumuseţea te-a înşelat şi pofta ţi-a stricat inima;

⁵⁷aşa făceai cu fetele lui Israel, care, de frică, se împreunau cu voi; dar fiica lui Iuda nu v’a răbdat nelegiuirea.

⁵⁸Spune-mi acum: „Sub care copac i-aţi prins?” Iar el a zis: „Sub arţar”.

⁵⁹Şi i-a zis Daniel: „Foarte bine; şi tu ai minţit împotriva capului tău; căci îngerul lui Dumnezeu aşteaptă cu sabia să te spintece în două, încât pe amândoi să vă nimicească”.

⁶⁰Atunci toată adunarea a strigat cu glas mare şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, Care îi scapă pe cei ce nădăjduiesc în El.

⁶¹Si s’au ridicat împotriva celor doi bătrâni pe care Daniel îi dovedise, prin chiar cuvintele lor, că mărturisiseră strâmb;

⁶²şi, după legea lui Moise, le-au făcut aşa cum aceia, în răutatea lor, gândiseră să facă împotriva aproapelui: i-au ucis. Aşa a fost mântuit sângele nevinovat, în chiar ziua aceea.

⁶³Iar Hilchia şi soţia sa L-au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudele ei, pentru aceea că în ea nu s’ a aflat nimic necinstit.

⁶⁴Începând din ziua aceea, mare a devenit Daniel în ochii poporului.