Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 11 Bible Online

Iezechiel 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 11

¹Duhul m’a ridicat şi m’a dus la poarta casei Domnului, cea care cată spre răsărit. Şi, iată, la intrarea porţii se aflau ca la douăzeci şi cinci de bărbaţi; iar în mijlocul lor i-am văzut pe Iehonia, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.

²Iar Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceştia sunt oamenii care cugetă deşertăciuni şi dau sfaturi rele în această cetate,

³cei ce zic: «Oare de curând au fost zidite casele? Aceasta e căldarea, iar noi suntem cărnurile».[1]

⁴De aceea, profeţeşte împotriva lor, profeţeşte, fiul omului!”

⁵Şi Duhul Domnului a căzut peste mine şi mi-a zis: „Grăieşte: Aşa grăieşte Domnul: Aşa aţi grăit voi, casa lui Israel; iar Eu ştiu ce sfaturi are duhul vostru.

⁶Pe morţii voştri i-aţi înmulţit în această cetate, iar căile ei le-aţi umplut de răniţi.

⁷De aceea, aşa grăieşte Domnul: morţii voştri, cei pe care i-aţi ucis în mijlocul ei, aceştia sunt cărnurile, iar ea este căldarea; iar pe voi vă voi scoate din mijlocul ei.

⁸De sabie vă temeţi, sabie voi aduce asupra voastră, zice Domnul.

⁹Şi vă voi scoate din mijlocul ei şi vă voi da în mâinile străinilor, şi judecăţi voi face între voi.

¹⁰De sabie veţi cădea, iar Eu vă voi judeca în munţii lui Israel şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.

¹¹Aceasta nu va fi pentru voi căldare, iar voi nu veţi fi cărnuri în mijlocul ei; în munţii lui Israel vă voi judeca

¹²şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul. Că’ntru poruncile Mele n’aţi umblat şi rânduielile Mele nu le-aţi îndeplinit, ci aţi lucrat după rânduielile neamurilor ce vă înconjoară”.

¹³Şi a fost că’n timp ce eu profeţeam, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Iar eu am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas mare şi am zis: „Vai, vai, Doamne, isprăveşti Tu oare şi cu rămăşiţa lui Israel?…”.

¹⁴Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

¹⁵„Fiul omului, fraţii tăi şi oamenii cu care tu robeşti împreună şi toată casa lui Israel au ajuns la capăt; ei sunt cei cărora locuitorii Ierusalimului le zic: «Ţineţi-vă departe de Domnul!; nouă ni s’a dat ţara spre moştenire!…».

¹⁶De aceea, aşa zice Domnul: Pe ei îi voi lepăda printre neamuri şi-i voi risipi pe tot pământul, dar acolo, în ţările unde se vor duce, Eu le voi fi un mic locaş al sfinţeniei.[2]

¹⁷De aceea, aşa grăieşte Domnul: Îi voi lua de printre neamuri şi-i voi aduna de prin ţările în care i-am risipit şi le voi da pământul lui Israel.

¹⁸Şi vor intra acolo şi vor înlătura toate urâciunile lui şi toate nelegiuirile ce se află pe el.

¹⁹Şi le voi da o altă inimă; şi duh nou voi pune într’înşii;[3] inima lor de piatră le-o voi smulge din trup şi le voi da o inimă de carne,

²⁰pentru ca ei în poruncile Mele să umble şi rânduielile Mele să le păzească şi să le facă; şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi lor Dumnezeu.

²¹Cât despre cei a căror inimă umblă după urâciunile şi nelegiuirile lor, purtările lor în capul lor le voi întoarce,[4] zice Domnul”.

²²Atunci heruvimii şi-au deschis aripile, iar roţile li se ţineau alături, şi slava Domnului era peste ei, deasupra.

²³Şi slava Domnului s’a ridicat din mijlocul cetăţii şi a stat pe muntele ce se afla în faţa cetăţii.[5]

²⁴Şi Duhul m’a ridicat şi m’a dus în ţara Caldeilor, la locul robiei, în vedenie, întru Duhul lui Dumnezeu; şi m’am ridicat de la vedenia pe care o văzusem[6].

²⁵Şi le-am grăit celor din robie toate cuvintele Domnului, pe care El mi le arătase.