Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 20 Bible Online

Iezechiel 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 20

¹Şi a fost că în anul al şaptelea, în cea de a cincea lună,[1] în cea de a zecea zi a lunii, au venit nişte bărbaţi dintre bătrânii lui Israel ca să-L întrebe pe Domnul, şi au şezut în faţa mea.

²Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

³„Fiul omului, vorbeşte-le bătrânilor casei lui Israel; şi le vei zice: Aşa grăieşte Domnul: Aţi venit oare să Mă întrebaţi? Viu sunt Eu!: nu vă voi răspunde, zice Domnul.

⁴Oare cu dinadinsul Mă voi răzbuna pe ei, fiul omului? Dă-le mărturie despre nelegiuirile părinţilor lor;

⁵şi le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Din ziua în care am ales casa lui Israel şi M’am făcut cunoscut urmaşilor casei lui Iacob şi le eram cunoscut în ţara Egiptului şi cu mâna Mea i-am ajutat, zicând: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru,

⁶în ziua aceea cu mâna Mea i-am ajutat ca să-i duc din ţara Egiptului în ţara pe care am pregătit-o pentru ei, ţara în care curge lapte şi miere: un fagure mai bogat decât în orice altă ţară.

⁷Şi le-am zis: Fiecare să lepede urâciunile ochilor săi, şi cu născocirile idoleşti ale Egiptului să nu vă pângăriţi; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

⁸Dar ei s’au îndepărtat de Mine şi n’au vrut să Mă asculte; urâciunile ochilor lor nu le-au lepădat şi izvodirile idoleşti ale Egiptului nu le-au părăsit; atunci am zis că-Mi voi vărsa mânia peste ei şi voi plini urgia Mea asupră-le în mijlocul Egiptului.

⁹Şi am făcut în aşa fel ca numele Meu să nu mai fie pângărit sub ochii neamurilor în mijlocul cărora sunt ei, în mijlocul cărora şi sub ochii cărora M’am făcut Eu cunoscut lor, ca să-i scot din ţara Egiptului. Şi i-am scos din ţara Egiptului

¹⁰şi i-am adus în pustie.

¹¹Şi le-am dat poruncile Mele şi le-am făcut cunoscute rânduielile Mele pe care omul să le plinească şi’ntru ele să fie viu.

¹²Le-am dat şi sabaturile Mele, ca să fie ele semn între Mine şi ei şi să cunoască ei că Eu sunt Domnul care îi sfinţeşte.

¹³Şi am zis către casa lui Israel în pustie: Umblaţi întru poruncile Mele şi păziţi-Mi rânduielile, ca să le pliniţi, pe care omul, dacă le va face, întru ele va fi viu[2]. Dar casa lui Israel M’a amărât în pustie: întru poruncile Mele n’a umblat şi Mi-a lepădat rânduielile pe care, dacă omul le va plini, viu va fi întru ele. Şi sabaturile Mele cu răutate le-au spurcat; şi am zis că-Mi voi vărsa mânia peste ei în pustie, ca să-i nimicesc.

¹⁴Dar am făcut în aşa fel încât numele Meu să nu mai fie pângărit sub ochii neamurilor, sub ochii celor dintre care i-am scos.

¹⁵Dar Mi-am ridicat mâna împotriva lor în pustie, ca să nu-i mai duc în ţara pe care le-o dădusem, în ţara unde curge lapte şi miere: un fagure mai bogat decât în oricare altă ţară,

¹⁶pentru că rânduielile Mele le-au lepădat şi întru poruncile Mele n’au umblat şi sabaturile Mele le-au spurcat şi au mers după închipuirile inimilor lor.

¹⁷Dar ochii Mei i-au cruţat, aşa ca să nu-i stârpesc cu totul, şi n’am făcut ca ei să piară în pustie.

¹⁸Şi’n pustie am zis către fiii lor: Nu umblaţi întru legiuirile părinţilor voştri şi să nu le păziţi rânduielile; cu gândurile lor să nu fiţi părtaşi şi [prin ei] să nu vă pângăriţi.

¹⁹Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru: întru poruncile Mele să umblaţi şi rânduielile Mele să le păziţi, ca să le şi faceţi;

²⁰şi sabaturile Mele sfinţiţi-le, şi să fie ele semn între Mine şi voi, pentru ca voi să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

²¹Dar şi fiii lor M’au amărât: ei n’au umblat întru poruncile Mele şi nu Mi-au păzit rânduielile, ca să le plinească (pe care, dacă omul le va face, viu va fi întru ele), şi sabaturile Mele le-au spurcat; şi am zis că-Mi voi vărsa mânia peste ei şi acolo, în pustie, Îmi voi plini urgia împotriva lor.

²²Şi am făcut în aşa fel ca numele Meu să nu mai fie pângărit sub ochii neamurilor sub a căror vedere îi scosesem.

²³În pustie Mi-am ridicat mâna împotriva lor, ca să-i risipesc printre neamuri şi să-i împrăştii prin ţări,

²⁴pentru că ei rânduielile Mele nu le-au păzit şi poruncile Mele le-au lepădat şi sabaturile Mele le-au spurcat, iar ochii lor umblau după închipuirile părinţilor lor.

²⁵Aşa că le-am dat porunci care nu erau bune şi rânduieli întru care nu vor fi vii;

²⁶şi-i voi întina în propriile lor obiceiuri, făcându-i să-şi jertfească pe toţi întâi-născuţii lor,[3] ca să-i nimicesc şi să cunoască ei că Eu sunt Domnul.

²⁷De aceea tu, fiul omului, vorbeşte-i casei lui Israel; şi le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Iată până unde M’au mâniat părinţii voştri prin greşalele cu care au greşit împotriva Mea.

²⁸Şi i-am adus în ţara pentru care Mi-am ridicat mâna ca să le-o dau, dar ei au pus ochii pe fiece deal înalt şi pe fiece copac umbros, şi acolo au adus jertfe dumnezeilor lor şi acolo le-au adus miros de bună-mireasmă şi acolo şi-au turnat prinoasele de băutură.

²⁹Şi le-am zis: Ce este Bama [loc înalt], de vă duceţi voi acolo? Iar ei l-au numit Bama [loc înalt] până’n ziua de azi.

³⁰De aceea, spune-i casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce voi vă pângăriţi cu nelegiuirile părinţilor voştri şi vă desfrânaţi după urâciunile lor

³¹şi vă pângăriţi cu pârga darurilor voastre prin trecerea prin foc a fiilor voştri şi cu tot ceea ce vă trece prin cap, până’n ziua de astăzi, oare vă voi răspunde Eu vouă, casa lui Israel? Viu sunt Eu! – zice Domnul: Nu vă voi răspunde, nici că faptul acesta va veni asupra duhului vostru.

³²Şi nu va fi aşa cum ziceţi voi: «Vom fi aşa cum sunt neamurile şi triburile pământului: să ne închinăm la trunchiuri şi pietre…».

³³De aceea, viu sunt Eu! – zice Domnul: Voi domni peste voi cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu mânie’n revărsare;

³⁴şi vă voi scoate de printre popoare şi vă voi aduna din ţările prin care v’am risipit cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu mânie’n revărsare;

³⁵şi vă voi duce în pustia popoarelor[4], şi acolo Mă voi judeca Eu cu voi, faţă către faţă.

³⁶Aşa cum M’am judecat cu părinţii voştri în pustia ţării Egiptului, tot astfel vă voi judeca pe voi, zice Domnul.

³⁷Şi vă voi face să treceţi pe sub toiagul Meu şi vă voi trece prin numărătoare.[5]

³⁸Şi-i voi alege[6] dintre voi pe cei necredincioşi şi pe cei răzvrătiţi; fiindcă-i voi scoate din locul în care se află ca străini, dar în ţara lui Israel nu vor intra, iar voi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeu.

³⁹Şi [către] voi, casa lui Israel, aşa grăieşte Domnul Domn: Fiecare să-şi înlăture născocirile sale cele idoleşti; după aceea, dacă voi Mă veţi asculta, atunci numele Meu cel sfânt nu-l veţi mai pângări cu prinoasele voastre şi cu născocirile voastre cele idoleşti.

⁴⁰Fiindcă în muntele Meu cel sfânt,[7] în muntele cel înalt al lui Israel – zice Domnul Domn –, acolo şi pe’ntotdeauna Îmi va sluji Mie toată casa lui Israel; acolo voi primi şi acolo voi avea ochi să văd pârga voastră şi pârga prinoaselor voastre, în toate sfintele voastre [lucruri].

⁴¹Întru miros de bună-mireasmă vă voi primi atunci când vă voi scoate de printre popoare şi vă voi aduna de prin ţările în care aţi fost risipiţi; şi’ntru voi Mă voi sfinţi sub ochii popoarelor.

⁴²Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, atunci când vă voi duce în ţara lui Israel, în ţara pentru care Eu Mi-am ridicat mâna ca să le-o dau părinţilor voştri.

⁴³Şi acolo vă veţi aduce aminte de căile voastre şi de născocirile voastre cele idoleşti întru care v’aţi pângărit şi vă veţi da cu pumnii’n cap pentru toate răutăţile voastre.

⁴⁴Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, atunci când Eu vă voi face astfel, pentru ca numele Meu să nu mai fie necinstit după căile voastre cele rele şi după născocirile voastre cele idoleşti, zice Domnul”.[8]

⁴⁵Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

⁴⁶„Fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre Teman şi cată spre Darom şi profeţeşte împotriva pădurii celei din faţă a Neghebului.[9]

⁴⁷Şi-i vei spune pădurii Neghebului: Auzi cuvântul Domnului: Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată, Eu voi aprinde în tine foc, şi el în tine va mistui tot copacul verde şi tot copacul uscat; odată aprinsă, flacăra nu se va stinge, şi’ntru ea orice faţă va fi arsă, din miazăzi până’n miazănoapte.

⁴⁸Şi fiece trup[10] va cunoaşte că Eu, Domnul, Eu l-am aprins, şi că el nu se va stinge”.

⁴⁹Iar eu am zis: „Doamne, nu aşa, Doamne!; că ei zic despre mine: «Nu cumva ceea ce ne spune el este o parabolă?»…”.