Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 24 Bible Online

Iezechiel 24 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 24

¹Şi a fost cuvântul Domnului către mine în anul al nouălea, luna a zecea, în cea de a zecea zi a lunii,[1] zicând:

²„Fiul omului, scrie zilnic pentru tine, începând de astăzi când regele Babilonului s’a ridicat împotriva Ierusalimului – începând chiar de astăzi.

³Iar către casa răzvrătirii vei grăi o parabolă şi le vei spune: Aşa grăieşte Domnul:[2] Pune căldarea la foc şi toarnă apă într’însa;

⁴şi pune’n ea bucăţile de carne – fiece bucată pe alese – şoldul şi umărul desprinse de pe oase,

⁵luate din vite anume alese, şi arde oasele sub ele; oasele din ea fierb în clocot şi se coc în mijlocul ei.

⁶De aceea, aşa grăieşte Domnul: O, cetate a vărsărilor de sânge!: căldarea’n care este rugină şi de pe care rugina nu se ia golită va fi bucată cu bucată şi sorţ asupra ei nu va cădea!

⁷Că’n mijlocul ei se află sângele ei; pe piatră netedă am pus-o şi n’am vărsat-o pe ţărână ca s’o acopere ţărâna.

⁸Şi pentru ca mânia Mea să urce’n culmea răzbunării de-aceea sângele ei l-am pus pe piatră netedă, pe care acoperit nu poate fi.

⁹De aceea, aşa zice Domnul: Vai de cetatea sângelui!, că Eu voi aţâţa tăciunii

¹⁰şi lemnele le voi spori şi foc-văpaie voi aprinde pân’ s’or topi bucăţile de carne şi zeama va scădea de tot şi oasele s’or face scrum;

¹¹şi ea va sta deasupra pe cărbuni să ardă’ncinsă şi aprinsă pân’ ce arama’nfierbântată se va topi în murdăria ei, şi nici rugină’n ea să nu mai fie.

¹²Dar nu, rugina ei cea multă nu se duce!

¹³Rugina ei va fi de ruşine, fiindcă tu te-ai pângărit, şi de necurăţia ta nu te-ai curăţit; şi ce, dacă tu nu te vei mai curăţi până când Eu Îmi voi plini mânia?

¹⁴Eu, Domnul, am grăit: ea va veni, iar Eu o voi înfăptui; nu voi amâna, şi nici că milă Îmi va fi. Te voi judeca – zice Domnul – după purtările tale şi după născocirile tale cele idoleşti; de aceea, Eu, după vărsarea ta de sânge te voi judeca; după născocirile tale cele idoleşti te voi judeca, pe tine cea necurată şi vestită şi prea-răzvrătită”.

¹⁵Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

¹⁶„Fiul omului, iată, Eu printr’o lovitură îţi voi lua pofta ochilor: nu te vei plânge şi nici nu vei plânge.

¹⁷De vei suspina pentru sânge, acesta va fi plânsul rărunchilor, părul de pe capul tău nu va fi împletit, iar picioarele tale vor purta sandale; cu buzele lor nu te vei alina şi pâinea oamenilor n’o vei mânca”.[3]

¹⁸Iar eu i-am vorbit poporului dimineaţa, aşa cum El îmi poruncise, iar seara mi-a murit femeia; iar a doua zi dimineaţa am făcut aşa cum El îmi dăduse poruncă.

¹⁹Iar poporul mi-a zis: „Oare n’o să ne spui ce înseamnă lucrurile acestea pe care le faci?”.

²⁰Atunci le-am zis: „Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

²¹Spune-i casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Îmi voi pângări locaşul Meu cel sfânt,[4] mândria tăriei voastre, dorul ochilor voştri, de care sufletele voastre se’ngrijesc; iar fiii şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat,[5] vor cădea de sabie.

²²Iar voi veţi face cum am făcut eu: cu gura lor nu vă veţi mângâia, şi pâinea oamenilor n’o veţi mânca.

²³Părul vă va rămâne pe cap şi încălţămintea în picioare: nu vă veţi plânge şi nici nu veţi plânge; întru nedreptăţile voastre veţi lâncezi şi’ntru ele va mângâia fiecare pe fratele său.

²⁴Iar Iezechiel va fi pentru voi un semn: după tot ceea ce el a făcut, aşa veţi face şi voi; când aceste lucruri vor veni, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.

²⁵Iar tu, fiul omului, oare nu va fi că’n ziua când Eu le voi lua tăria, semeţia slavei şi desfătarea ochilor şi mândria sufletului şi pe fiii şi pe fiicele lor,

²⁶oare nu va fi că’n ziua aceea cel ce va scăpa va veni la tine şi ţi-o va spune în urechi?

²⁷În ziua aceea gura ta fi-va deschisă spre cel ce a scăpat; atunci vei vorbi şi nu vei mai tăcea;[6] şi vei fi semn pentru ei, iar ei vor cunoaşte că Eu sunt Domnul”.