Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 31 Bible Online

Iezechiel 31 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 31

¹Şi a fost că în anul al unsprezecelea, în luna a treia, în ziua cea dintâi a lunii, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând

²„Fiul omului, zi către Faraon, regele Egiptului, şi poporului său:[1] Cui te-ai asemănat în măreţia ta?

³Iată Asurul[2] era un chiparos[3] din Liban, frumos în ramuri şi des în frunzele umbroase, înalt în statură, ajuns cu vârful până’n miezul norilor;

⁴apa îl hrănea, adâncul îl creştea făcându-i râurile să curgă de jur-împrejurul rădăcinilor; pâraiele şi le trimitea la toţi copacii câmpului.

⁵Statura dar i se’nălţase deasupra a tot ce-i arbore în câmp şi’n lături mult i se lăţeau lăstarii având în ei belşug de apă.

⁶Şi dacă-atât i s’au lăţit lăstarii, în ramurile lui îşi făceau cuib toate păsările cerului; sub roata lui de crengi puiau toate fiarele câmpului; la umbra lui locuia mulţimea neamurilor toată.

⁷Frumos era în măreţia lui prin ramurile lui nenumărate, căci rădăcinile-i erau pe lângă apă’mbelşugată.

⁸Chiparoşi asemenea lui nu se aflau nici în raiul lui Dumnezeu: molizii nu-s ca ramurile lui, nici brazii n’ar putea să stea alături cu crengile lui; nici un pom în raiul lui Dumnezeu nu i s’a asemănat în frumuseţe.

⁹Că tare mândru l-am făcut întru mulţimea ramurilor lui şi la mândreţea lui râvneau arborii din raiul lui Dumnezeu.

¹⁰De aceea, aşa grăieşte Domnul: Fiindcă te-ai înălţat în statură şi ţi-a ajuns vârful până’n miezul norilor (iar Eu l-am văzut în timp ce el se înălţa),

¹¹de aceea l-am dat în mâinile căpeteniei neamurilor,[4] iar acesta îl va nimici.

¹²Străini răzbunători de printre neamuri[5] l-au nimicit şi l-au surpat peste munţi; căzut-au ramurile lui prin toate văile, lăstarii i s’au fărâmat în fiece câmp al pământului; din umbra lor au fugit toate popoarele neamurilor şi l-au prăvălit.

¹³Întru căderea lui s’au odihnit toate păsările cerului, pe rădăcinile lui venit-au toate fiarele câmpului.

¹⁴Pentru ca nici un copac de pe lângă apă să nu se înalţe prin propria lui statură; toţi cei hrăniţi cu apă n’au ajuns cu vârful în miezul norilor şi nu şi-au înălţat statura; căci toţi au fost daţi morţii, în adâncul pământului, în mijlocul fiilor oamenilor, al celor ce se pogoară’n groapă.

¹⁵Aşa grăieşte Domnul Domn: În ziua’n care s’a pogorât la iad, adâncul l-a plâns; iar Eu i-am oprit râurile şi i-am mărginit belşugul apei; şi-asupra lui s’a întristat Libanul, şi toţi copacii câmpului s’au slăbit din pricina lui.

¹⁶Neamurile s’au cutremurat de sunetul căderii lui, când Eu l-am azvârlit în iad cu cei ce se pogoară în groapă; şi toţi pomii Edenului l-au mângâiat în pământ, şi tot ce-i mai ales în Liban şi tot ce e hrănit cu apă;

¹⁷că şi ei s’au pogorât cu el în iad, la cei răniţi de sabie; iar sămânţa lui, cei ce locuiau la umbra lui, la mijlocul vieţii lor au pierit.

¹⁸Cui te-ai asemănat? Coboară-te şi te’ncovoaie cu pomii Edenului în adâncul pământului; acolo vei zăcea, în mijlocul celor netăiaţi împrejur, laolaltă cu cei răniţi de sabie! Aşa va fi Faraon şi toată mulţimea oştirii lui, zice Domnul Domn”.