Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 33 Bible Online

Iezechiel 33 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 33

¹Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

²„Fiul omului, grăieşte tu către fiii poporului tău; şi le vei zice: Când Eu voi aduce sabie’ntr’o ţară, iar oamenii acelei ţări vor lua pe cineva dintre ei şi-l vor pune să le fie de strajă,

³şi acela va vedea sabia venind peste ţară şi va suna din trâmbiţă şi-i va da semn poporului,

⁴iar cel ce aude sunetul trâmbiţei va auzi cu adevărat, dar nu se va păzi, şi sabia va veni asupră-i şi-l va lua, sângele lui va fi asupra capului său.

⁵De vreme ce el a auzit glasul trâmbiţei, dar nu s’a păzit, sângele lui va fi asupra sa; dar un altul, pentru că s’a păzit, şi-a mântuit sufletul.

⁶Dar dacă cel ce stă de strajă va vedea sabia venind şi nu va suna din trâmbiţă şi poporul nu se va păzi şi sabia va veni şi va lua un suflet dintre ei, atunci [sufletul] acela a fost prins din pricina nelegiuirii acestuia, iar Eu voi cere sângele din mâna celui ce stă de strajă.

⁷Iar tu, fiul omului, pe tine te-am pus Eu să-i fii de strajă casei lui Israel, iar tu vei auzi cuvânt din gura Mea.

⁸Când Eu îi spun celui păcătos: «Cu moarte vei muri!», dar tu nu-i vei spune necredinciosului să ia aminte la calea lui, iar nelegiuitul va muri în nelegiuirea lui, atunci sângele lui din mâna ta îl voi cere.

⁹Dar dacă tu îi vei grăi celui păcătos despre calea lui, anume să se’ntoarcă din ea, dar el nu se va întoarce din calea sa, atunci el în nelegiuirea lui va muri, dar tu ţi-ai mântuit sufletul.

¹⁰Şi tu, fiul omului, spune-i casei lui Israel: Aşa grăit-aţi voi, zicând: «Rătăcirile noastre şi nelegiuirile noastre sunt deasupra noastră şi ne sfârşim în ele; cum vom putea trăi?».

¹¹Spune-le: Aşa grăieşte Domnul!: Viu sunt Eu; Eu nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă păcătosul din calea lui şi să fie viu. Întoarceţi-vă cu dinadinsul din calea voastră cea rea!; de ce, dar, să muriţi, o, casa lui Israel?[1]

¹²Şi tu, fiul omului, zi către fiii poporului tău: Dreptatea celui drept nu-l va mântui în ziua’n care rătăceşte, iar nelegiuirea celui nelegiuit nu-l va poticni în ziua’n care el se’ntoarce din nelegiuirea lui, aşa cum dreptul nu se va putea mântui în ziua păcatului său.

¹³Când Eu îi spun celui drept: «Tu, negreşit, vei fi viu!», dar el, încrezându-se în dreptatea lui, va săvârşi nelegiuire, atunci nici una din dreptăţile lui nu va fi pomenită: în nedreptatea lui, pe care el a săvârşit-o, în aceea va muri.

¹⁴Iar când Eu îi voi spune celui păcătos: «Tu, negreşit, vei muri!», dar el se întoarce din păcatul său şi face judecată şi dreptate

¹⁵şi dă zălogul înapoi şi plăteşte ce a jefuit şi umblă întru poruncile vieţii în aşa fel încât să nu facă nimic nedrept, acela negreşit va fi viu şi nu va muri;

¹⁶nici unul din păcatele pe care el le-a făcut nu va fi pomenit; de vreme ce el a făcut judecată şi dreptate, întru acelea va fi viu.

¹⁷Dar fiii poporului vor zice: «Calea Domnului nu e dreaptă!», în timp ce ei sunt aceia a căror cale nu e dreaptă!

¹⁸Că dacă cel drept se va abate de la dreptatea lui şi va face fărădelegi, întru acestea va muri.

¹⁹Iar dacă cel păcătos se va abate de la nelegiuirea lui şi va face judecată şi dreptate, întru acestea va fi viu.

²⁰Aceasta, deci, este [calea] despre care voi aţi zis: «Calea Domnului nu este dreaptă!». Eu vă voi judeca, o, casa lui Israel, pe fiecare pentru propriile sale căi”.

²¹Şi a fost că în anul al doisprezecelea de la înrobirea noastră, în luna a zecea, în cea de a cincea zi a lunii, a venit la mine unul care scăpase din Ierusalim, zicând: „Cetatea e luată!”

²²Dar mâna Domnului fusese peste mine seara, mai înainte ca el să fi venit, şi mi-a deschis gura când el a venit dimineaţa la mine; şi de’ndată ce gura mi s’a deschis, ea nu s’a mai oprit.

²³Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

²⁴„Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile cele pustiite din ţara lui Israel zic: «Avraam era unul când i s’a dat ţara s’o stăpânească; dar noi suntem mai mulţi: nouă ni s’a dat ţara spre stăpânire…».

²⁵De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul Domn: Voi, cei ce mâncaţi [carne] cu sânge şi ochii vi-i ridicaţi spre idolii voştri şi faceţi vărsare de sânge, voi oare veţi avea ţara în stăpânire?

²⁶Voi v’aţi încrezut în sabia voastră, voi aţi făcut urâciuni, voi aţi necinstit fiecare pe femeia aproapelui său: aşa veţi avea voi ţara în stăpânire?[2]

²⁷De aceea, spune-le: Aşa grăieşte Domnul Domn: Viu sunt Eu, că cei ce trăiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie, cei ce se află în câmpuri deschise vor fi daţi spre mâncare fiarelor câmpului, iar pe cei ce se află în [cetăţi] întărite şi pe cei ce se află în peşteri, pe aceia cu moarte îi voi ucide.

²⁸Şi voi face pământul pustiu, iar semeţia tăriei lor va pieri; munţii lui Israel se vor pustii prin aceea că nimeni nu va mai fi să-i cutreiere.

²⁹Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul atunci când le voi face pământul pustiu; pustiu va fi din pricina urâciunilor pe care ei le-au făcut.[3]

³⁰Iar tu, fiul omului: Fiii poporului tău sunt cei ce vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor. Şi unul către altul vorbesc, zicând: «Să ne adunăm şi să auzim [cuvintele] care ies de la Domnul!…».

³¹Şi vor veni la tine aşa cum se adună poporul şi-ţi vor sta înainte; şi cuvintele tale le vor asculta, dar de făcut nu le vor face; că’n gura lor nu-i decât minciună, iar inima lor umblă după spurcăciunile lor.

³²Şi te vei face lor ca sunetul cel dulce la auz, harpă cu strunele potrivite; ei îţi vor auzi cuvintele, dar de făcut nu le vor face.

³³Şi când va veni[4] – căci, iată, vine! –, atunci vor cunoaşte că profet era în mijlocul lor”.