Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Iezechiel 37 Bible Online

Iezechiel 37 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Iezechiel 37

¹Fost-a peste mine mâna Domnului;[1] şi m’a scos Domnul întru duh[2] şi m’a aşezat în mijlocul câmpului[3]; iar acela era plin de oase omeneşti.

²Şi m’a purtat de jur-împrejurul lor: şi, iată, erau foarte multe pe faţa câmpului, uscate de tot.

³Şi mi-a zis: „Fiul omului, oare vor învia oasele acestea?”. Iar eu am zis: „Doamne, Doamne,[4] aceste [lucruri] Tu le ştii!”[5]

⁴Şi mi-a zis: „Fiul omului, profeţeşte asupra acestor oseminte!; şi le vei spune: Voi, oase uscate, auziţi cuvântul Domnului:

⁵Aşa grăieşte Domnul către oasele acestea: Iată, Eu voi aduce întru voi duh de viaţă

⁶şi nervi voi aduce pe voi şi carne voi pune pe voi şi piele voi întinde pe voi şi duhul Meu îl voi pune întru voi[6] şi veţi învia şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul”.

⁷Şi am profeţit aşa cum îmi poruncise Domnul. Şi a fost că atunci când am profeţit, iată, cutremur s’a făcut, iar oasele s’au apropiat, fiecare la încheietura lui.

⁸Şi m’am uitat; şi, iată, nervi şi carne creşteau pe ele, şi piele se întindea peste ele, dar duh în ele nu era.

⁹Iar El mi-a zis: „Profeţeşte-i duhului, profeţeşte, fiul omului, şi spune-i duhului: Aşa grăieşte Domnul: Vino, duhule, din cele patru vânturi,[7] şi suflă asupra acestor morţi, iar ei să învie!”

¹⁰Şi am profeţit aşa cum îmi poruncise Domnul; şi duhul a intrat într’înşii, iar ei au înviat şi au stat pe picioarele lor, mulţime multă foarte.

¹¹Şi a grăit Domnul către mine, zicând: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Ei zic: Oasele ni s’au uscat, nădejdea ne-a pierit, noi ne-am stins…

¹²De aceea, profeţeşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate afară din mormintele voastre şi vă voi duce pe pământul lui Israel[8].

¹³Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul atunci când Eu voi deschide mormintele voastre ca să-l scot din morminte pe poporul Meu.

¹⁴Şi duhul Meu îl voi pune întru voi şi veţi învia; iar Eu vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul; Eu am grăit, Eu o voi face!” zice Domnul.

¹⁵Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

¹⁶„Fiul omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: «Iuda şi fiii lui Israel care s’au unit cu el». Şi-ţi vei lua un al doilea toiag şi vei scrie pe el «Iosif»: toiagul lui Efraim şi al tuturor fiilor lui Israel care s’au unit cu el.

¹⁷Şi ţi le vei împreuna prin alăturare, aşa ca ele să-ţi fie în mână legate ca un singur toiag.

¹⁸Şi va fi că atunci când fiii poporului tău îţi vor zice: «Oare nu ne vei spune ce anume înţelegi tu prin asta?»,

¹⁹tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi lua neamul lui Iosif,[9] cel ce se află în mâna lui Efraim, precum şi neamurile lui Israel care s’au unit cu el, şi le voi adăuga la neamul lui Iuda, iar ele vor deveni un singur toiag în mâna lui Iuda.

²⁰În mâna ta, sub ochii lor vor fi toiegele pe care-ai scris.

²¹Şi le vei spune: Aşa grăieşte Domnul Domn: Iată, Eu îi voi lua pe toţi cei ai casei lui Israel din mijlocul neamurilor la care s’au dus şi-i voi aduna de printre toţi cei care-i înconjoară şi-i voi aduce pe pământul lui Israel.

²²Un singur neam îi voi face pe pământul Meu, în munţii lui Israel; şi un singur Domn va fi, al lor; şi nu vor mai fi ei două neamuri şi nici nu vor mai fi împărţiţi în două regate,

²³pentru ca să nu se mai spurce cu idolii lor şi’ntru urâciunile lor şi’ntru toate necredinţele lor;[10] iar Eu îi voi mântui de toate nelegiuirile lor cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi şi-Mi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi Dumnezeu.

²⁴Şi robul Meu David va fi Domn în mijlocul lor; şi un singur Păstor va fi al tuturor; fiindcă ei vor umbla întru poruncile Mele, iar judecăţile Mele le vor păzi şi le vor face.

²⁵Şi vor locui în ţara lor, pe care Eu i-am dat-o robului Meu Iacob, în care au locuit părinţii lor; şi în ea vor locui pe totdeauna, ei şi copiii lor şi copiii copiilor lor;[11] iar David, robul Meu, Domn le va fi în veci.[12]

²⁶Şi voi face cu ei un legământ de pace: legământ veşnic va fi cu ei; şi pentru vecie voi pune în mijlocul lor locaşul Meu cel sfânt.

²⁷Şi’ntru ei va fi locaşul Meu cel sfânt; Eu le voi fi lor Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi Mie popor.

²⁸Şi vor cunoaşte neamurile că Eu sunt Domnul Care îi sfinţeşte, atunci când locaşul Meu cel sfânt va fi pe veci în mijlocul lor”.