Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 10 Bible Online

Daniel 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 10

¹În anul al treilea al [domniei] lui Cirus, regele Perşilor, cuvânt i s’a descoperit lui Daniel – cel ce era numit Beltşaţar –; şi adevărat era cuvântul; şi mare putere şi înţelegere i s’a dat lui întru vedenie.

²„În zilele acelea, eu, Daniel, am plâns vreme de trei săptămâni de zile.

³Pâine care să-mi placă n’am mâncat, carne şi vin nu mi-au intrat în gură, cu ulei nu m’am uns, până ce s’au împlinit trei săptămâni de zile[1].

⁴În cea de a douăzeci şi patra zi a primei luni mă aflam lângă râul cel mare, adică Tigrul.

⁵Şi mi-am ridicat ochii şi m’am uitat; şi iată un bărbat îmbrăcat în veşmânt de in[2]; iar mijlocul îi era încins cu aur de Ofir[3];

⁶trupul îi era ca de topaz[4]; faţa lui, ca fulgerul; ochii lui, ca nişte făclii de foc; braţele şi coapsele lui, ca arama sclipitoare; iar sunetul cuvintelor lui, ca un freamăt de mulţime.

⁷Dar vedenia am văzut-o doar eu, Daniel; iar bărbaţii care erau cu mine n’au văzut vedenia; dar căzând peste ei o mare spaimă, au fugit cuprinşi de frică.

⁸Şi am rămas doar eu şi am văzut această mare vedenie; şi n’a rămas în mine tărie, şi slava mi s’a stricat schimbându-se, iar vlaga mi-a pierit.

⁹Şi am auzit sunetul cuvintelor lui; şi când l-am auzit, mi-a tremurat sufletul şi am căzut cu faţa la pământ.

¹⁰Şi, iată, o mână s’a atins de mine şi m’a ridicat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele[5].

¹¹Iar el mi-a zis: «Daniele, tu, om de la capătul dorului[6], înţelege cuvintele pe care eu le voi grăi către tine şi stai în picioare, căci eu sunt acum trimis la tine». Şi după ce a grăit el cuvântul acesta, m’am ridicat tremurând.

¹²Iar el mi-a zis: «Nu te teme, Daniele!; că din prima zi în care tu ţi-ai aplecat inima să înţelegi şi să-ţi faci ţie necazuri în faţa Domnului Dumnezeului tău[7], cuvintele tale au fost auzite, iar eu întru cuvintele tale am venit.[8]

¹³Dar voievodul regatului Perşilor mi-a stat împotrivă timp de douăzeci şi una de zile[9]; când, iată, Mihail, unul din voievozii fruntaşi[10], a venit să mă ajute; şi l-am lăsat acolo, cu voievodul regatului Perşilor,

¹⁴şi am venit să-ţi spun despre toate câte i se vor întâmpla poporului tău în zilele de la urmă; căci pentru acele zile mai este încă o vedenie».

¹⁵Şi’n timp ce el vorbea cu mine aşa cum am scris mai sus[11], eu am căzut cu faţa la pământ, iar sufletul îmi tremura.

¹⁶Şi, iată, ca şi cum ar fi fost înfăţişarea fiului omului s’a atins de buzele mele; iar eu mi-am deschis gura; şi am grăit şi am zis către cel ce-mi sta înainte: Doamne, la vederea ta mi s’au răsucit măruntaiele’n mine[12] şi nu mai aveam putere.

¹⁷Şi cum oare va putea robul tău, Doamne, să grăiască cu acest stăpân al meu? în ce mă priveşte, de acum nu va mai rămâne’ntru mine putere, şi suflare’n mine n’a rămas…

¹⁸Şi din nou m’a atins ceea ce părea a fi înfăţişare de om şi m’a întărit.

¹⁹Şi mi-a zis: «Nu te teme, tu, om de la capătul dorului!; pace ţie! Îmbărbătează-te şi fii tare!». Şi’n timp ce el vorbea cu mine, eu am primit putere; şi am zis: Să grăiască Domnul meu, că m’a întărit!

²⁰Iar el a zis: «Ştii tu oare de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce ca să mă lupt cu voievodul Perşilor; eu plecam, dar voievodul Grecilor venea[13].

²¹Dar eu îţi voi spune ţie ce anume s’a rânduit în scriptura adevărului; şi nu-i nimeni care să ţină cu mine în aceaste treburi, în afară de Mihail, voievodul vostru[14].