Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 12 Bible Online

Daniel 12 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 12

¹În vremea aceea se va ridica Mihail, marele voievod, cel ce stă [de veghe] asupra fiilor poporului tău; şi va fi vreme de necaz, necaz cum n’a mai fost din vremea când s’a făcut neam pe pământ şi până’n vremea de acum; în vremea aceea se va mântui poporul tău, şi anume oricine va fi găsit scris în carte[1].

²Şi mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi[2]: unii la viaţă veşnică, iar alţii la ocară şi ruşine veşnică.

³Şi cei ce au cunoaşterea[3] vor străluci ca lumina cerului[4]; iar din cei drepţi[5], mulţime, vor fi ca stelele în vecii vecilor.

⁴Iar tu, Daniele, închide cuvintele şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului,[6] până ce mulţi vor fi învăţaţi şi cunoaşterea va spori».

⁵Şi eu, Daniel, am văzut; şi, iată, alţi doi stăteau; unul, dincoace de malul râului şi altul, dincolo de malul râului.

⁶Şi unul i-a zis bărbatului înveşmântat în in, cel ce era deasupra apei râului: «Pe când va fi sfârşitul minunilor despre care ai grăit?»

⁷Şi l-am auzit pe bărbatul înveşmântat în in, cel ce era deasupra apei râului; şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga la cer şi s’a jurat pe Cel ce în veac este viu: «În vreme şi vremi şi o jumătate de vreme[7]; când rămăşiţele poporului celui sfânt se vor aduna din risipire[8], atunci pe toate le vor cunoaşte.[9]»

⁸Iar eu am auzit, dar n’am înţeles. Şi am zis: Doamne, care va fi sfârşitul acestor lucruri?

⁹Iar el a zis: «Vino, Daniele, căci închise şi pecetluite sunt cuvintele până la vremea sfârşitului.

¹⁰Mulţi vor fi aleşi şi înălbiţi şi încercaţi prin foc şi sfinţiţi; dar nelegiuiţii vor face nelegiuiri, şi nimeni dintre nelegiuiţi nu va avea cunoaşterea, dar cei înţelepţi vor avea cunoaşterea[10].

¹¹Şi de la vremea când va înceta jertfa cea necontenită, când se va aşeza urâciunea pustirii: o mie două sute şi nouăzeci de zile.

¹²Fericit este cel ce aşteaptă şi ajunge la o mie trei sute şi treizeci şi cinci de zile[11].

¹³Tu însă du-te şi te odihneşte[12], că încă mai sunt zile şi ceasuri până la plinirea sfârşitului; şi te vei odihni şi te vei scula în ceea ce-i al tău[13] la sfârşitul zilelor»”.