Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 2 Bible Online

Daniel 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 2

¹În cel de al doilea an de domnie al lui Nabucodonosor, avut-a Nabucodonosor un vis, iar duhul i s’a tulburat şi somnul i-a fugit.

²Şi regele a zis: „Chemaţi-i pe descântători şi pe magi[1] şi pe vrăjitori şi pe Caldei ca să-i spună regelui visele lui!” Iar ei au venit şi au stat înaintea regelui.

³Şi le-a zis regele: „Am visat, iar duhul mi s’a tulburat să ştie visul”.

⁴Iar Caldeii i-au vorbit regelui în limba siriacă[2]: „O, rege, veşnic să trăieşti!; visul tău spune-l servilor tăi, iar noi vom spune tâlcul”.

⁵Regele le-a răspuns Caldeilor: „Faptul în sine mi-a fugit; dacă voi nu-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, veţi fi nimiciţi, iar casele voastre vor fi jefuite;

⁶dar dacă-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, daruri şi cinste multă veţi primi de la mine; numai spuneţi-mi visul şi tâlcuirea lui”.

⁷Ei i-au răspuns a doua oară, zicând: „Să le spună regele servilor săi visul, iar noi îi vom spune tâlcul”.

⁸Iar regele le-a răspuns, zicând: „Văd eu bine că voi vreţi să câştigaţi timp[3], de vreme ce aţi văzut că faptul în sine mi-a fugit;

⁹dacă nu-mi spuneţi visul, văd eu că voi aţi pus la cale să-mi aduceţi în faţă o poveste mincinoasă până va trece vremea; spuneţi-mi visul, şi atunci voi şti că-mi veţi spune şi tâlcul”.

¹⁰Răspuns-au Caldeii în faţa regelui şi au zis: „Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n’ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu;

¹¹fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n’ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtătorii de trup”.

¹²Atunci regele, cuprins de mânie şi urgie, a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie daţi pierzării.

¹³Aşa a ieşit porunca; şi au început să-i omoare pe înţelepţi; şi-l căutau pe Daniel, ca şi pe fârtaţii săi, ca să-i omoare.

¹⁴Atunci Daniel l-a întâmpinat cu sfat şi cumpănire de cuget pe Arioh, căpetenia gărzii regale[4], care ieşise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului,

¹⁵întrebându-l şi zicând: „Mare dregător al regelui, cum de a ieşit de la rege această poruncă neruşinată[5]?”. Aşa că Arioh i-a spus lui Daniel cum stă treaba.

¹⁶Şi Daniel a intrat la rege cu rugămintea de a-i da timp să-i spună regelui tâlcuirea.

¹⁷Aşa că Daniel a intrat în casa lui şi le-a spus lui Anania, Misael şi Azaria despre ce e vorba.

¹⁸Şi cereau de la Dumnezeul cerului milă pentru taina aceasta, pentru ca Daniel şi prietenii lui să nu piară împreună cu restul înţelepţilor Babilonului.

¹⁹Atunci taina i s’a descoperit lui Daniel într’o vedenie de noapte; şi L-a binecuvântat Daniel pe Dumnezeul cerului, zicând:

²⁰„Binecuvântat fie numele Domnului din veac şi până’n veac, că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea.

²¹El schimbă vremile şi anii, El aşază regi şi El îi strămută, El dă înţelepciune celor înţelepţi şi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;

²²El descoperă adâncurile şi tainele, El cunoaşte ceea ce este’n întuneric, Cu El este lumina.

²³Ţie mă mărturisesc şi pe Tine Te laud, Dumnezeul părinţilor mei, căci Tu mi-ai dat înţelepciune şi putere şi m’ai făcut să cunosc lucrurile pe care Ţi le-am cerut şi visul regelui mi l-ai arătat”.

²⁴Şi a venit Daniel la Arioh – cel pe care-l pusese regele să-i nimicească pe înţelepţii Babilonului – şi i-a zis: „Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul”.

²⁵Atunci Arioh l-a adus grabnic pe Daniel în faţa regelui, căruia i-a zis: „Am aflat un om dintre fiii înrobiţi ai Iudeii, care-i va spune regelui tâlcul”.

²⁶Iar regele, răspunzând, i-a zis lui Daniel – al cărui nume era Beltşaţar: „Poţi tu să-mi spui visul pe care l-am văzut, precum şi tâlcuirea lui?”.

²⁷Şi a răspuns Daniel în faţa regelui, zicând: „Taina despre care întreabă regele nu este [în puterea] înţelepţilor, a magilor, a descântătorilor sau a ghicitorilor să i-o spună regelui;

²⁸dar în cer este un Dumnezeu Care descoperă tainele şi i-a arătat regelui Nabucodonosor ce lucruri se vor petrece în zilele ce vor veni. Iată visul tău şi vedeniile capului tău în aşternutul tău:

²⁹O, rege, în aşternutul tău te gândeai la cele ce-ar fi să fie mâine-poimâine; iar Cel ce descoperă taine ţi-a arătat ceea ce va să fie.

³⁰Iar mie nu mi s’a descoperit această taină datorită înţelepciunii ce se află în mine mai mult decât în toţi cei vii, ci pentru ca eu să-i spun regelui tâlcul, aşa ca tu să-ţi poţi cunoaşte gândurile inimii.

³¹Tu, rege, ai văzut; şi, iată, un chip[6]; acel chip era mare, înfăţişarea lui era strălucită stând înaintea feţei tale, iar vederea lui era grozavă;

³²un chip al cărui cap era de aur curat, ale cărui mâini şi piept şi braţe erau de argint, al cărui pântece şi ale cărui coapse erau de aramă;

³³pulpele îi erau de fier; iar picioarele, o parte de fier şi o parte de lut.

³⁴Te-ai uitat până când o piatră tăiată din munte, nu de mână, a izbit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat de istov.

³⁵Atunci dintr’o dată s’au sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul şi s’au făcut ca praful vara pe arie, şi furia vântului le-a spulberat, şi loc pentru ele nu s’a mai aflat; iar piatra care lovise chipul s’a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

³⁶Acesta este visul, iar tâlcuirea lui o vom spune în faţa regelui.

³⁷Tu, o, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat o împărăţie puternică şi tare şi cinstită

³⁸oriunde locuiesc fiii oamenilor; în mâna ta a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi peştii mării, pe tine te-a făcut domn peste toate; tu eşti capul de aur.

³⁹După tine se va ridica un alt regat, mai mic decât al tău, şi un al treilea regat care este arama şi care va avea stăpânire peste tot pământul;

⁴⁰şi un al patrulea regat, care va fi tare ca fierul; aşa cum fierul fărâmiţează şi supune, tot astfel va fărâmiţa el şi va supune.

⁴¹Şi pentru că ai văzut că picioarele şi degetele sunt o parte de lut şi o parte de fier, regatul va fi împărţit; dar în el va fi şi ceva din rădăcină de fier, aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

⁴²Şi de vreme ce degetele picioarelor erau o parte de fier şi o parte de lut, o parte din regatul acela va fi tare, dar ceva din el se va sfărâma.

⁴³Şi pentru că ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca întru sămânţa oamenilor[7], dar de lipit nu se vor lipi, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul.

⁴⁴Şi în zilele acelor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie care’n veci nu va fi nimicită; împărăţia Lui nu va fi lăsată unui alt popor, ci va fărâmiţa şi va vântura toate regatele, iar ea va rămâne în veci[8].

⁴⁵Aşa cum ai văzut că o piatră a fost tăiată din munte, dar nu de mână, şi a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul, marele Dumnezeu i-a arătat regelui ce anume se va petrece după aceasta; visul e adevărat, iar tâlcuirea lui e neîndoielnică”.

⁴⁶Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi i s’a închinat lui Daniel şi a dat porunci să i se aducă jertfe şi tămâieri.

⁴⁷Şi răspunzând regele, i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul regilor, Cel ce descoperă taine; căci tu ai fost în stare să descoperi această taină”.

⁴⁸Şi l-a preamărit regele pe Daniel[9] şi i-a dat multe şi bogate daruri şi l-a pus peste toată ţara Babilonului şi [l-a făcut] mai-marele satrapilor[10] peste toţi înţelepţii Babilonului.

⁴⁹Daniel i-a cerut regelui, iar acesta i-a pus pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego peste trebile ţării Babilonului; Daniel însă a rămas la curtea regelui.