Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 4 Bible Online

Daniel 4 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 4

¹„Regele Nabucodonosor către toate popoarele, triburile şi limbile care locuiesc în tot pământul: Pacea să vi se înmulţească!

²Plăcut îmi este să vă vestesc semnele şi minunile pe care Dumnezeu Cel-Preaînalt le-a făcut cu mine,

³cât sunt ele de mari şi de puternice; împărăţia Lui e împărăţie veşnică, iar stăpânirea Lui din neam în neam.

⁴Eu, Nabucodonosor, înfloritor eram în casa mea şi bogat în odrasle pe tronul meu.

⁵Vis am văzut şi m’am înfricoşat; şi m’am tulburat în aşternutul meu şi vedenia gândurilor mele m’a răscolit.

⁶Şi am pornit poruncă să mi se aducă înainte toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi arate tâlcul visului.

⁷Şi au intrat descântătorii şi magii şi ghicitorii şi Caldeii; eu le-am spus visul, dar ei nu mi-au spus tâlcuirea

⁸până ce a venit Daniel – căruia, după numele dumnezeului meu, i se spune Beltşaţar –, care Îl poartă într’însul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu[1]; şi’n faţa lui am spus visul:

⁹O, Beltşaţar, mai-mare al descântătorilor, pe care te ştim că-L ai şi în tine pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu şi că nici o taină nu-ţi este prea grea, ascultă vedenia visului pe care l-am avut şi spune-mi tâlcuirea lui.

¹⁰Vedenie am avut în aşternutul meu: m’am uitat; şi, iată, un copac în mijlocul pământului; iar înălţimea lui, mare foarte.

¹¹Copacul creştea, mare şi puternic: înălţimea lui a ajuns pân’ la cer, iar cuprinderea lui pân’ la marginile întregului pământ;

¹²frunzele-i erau frumoase, roadele îmbelşugate, în el era hrană pentru toţi; sub el îşi aveau culcuşul fiarele sălbatice ale câmpului, iar păsările cerului îşi aveau sălaş în ramurile lui; şi din el se hrănea tot trupul.

¹³Vedeam în vedenia de noapte din aşternutul meu; şi, iată, cineva Veghetor şi Sfânt s’a pogorât din cer

¹⁴şi a strigat cu glas mare şi a zis aşa: «Tăiaţi copacul!; şi smulgeţi-i ramurile şi scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i roadele!; să fugă fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui!

¹⁵Lăsaţi-i însă în pământ butucul rădăcinilor, legat în fier şi aramă; şi va rămâne’n iarba cea de pe afară şi’n roua cerului: merticul său [fi-va împărţit] cu sălbăticiunile din buruienişul pământului.

¹⁶Inima lui va fi schimbată: în locul celei de om i se va da o inimă de fiară; şi şapte vremi[2] vor trece peste el.

¹⁷Tâlcuirea visului, prin porunca Veghetorului; întrebarea, prin graiul celor sfinţi; ca să cunoască cei vii că Domnul este cel mai înalt peste împărăţia oamenilor, că El o va da oricui Îi place Lui s’o dea şi că ridică deasupra ei pe cel ce’n faţa oamenilor e o nimica toată».

¹⁸Acesta este visul pe care eu, regele Nabucodonosor, l-am văzut. Iar tu, Beltşaţar, spune-mi tâlcuirea; că nici unul dintre înţelepţii regatului meu n’a fost în stare să-mi arate tâlcuirea; tu însă, Daniele, poţi, căci în tine este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”.

¹⁹Atunci Daniel – al cărui nume era Beltşaţar – a rămas pe gânduri vreme de un ceas, cu mintea răvăşită. Iar regele, răspunzând, i-a zis: „Beltşaţar, nu cumva visul şi tâlcuirea lui să te’nspăimânte!” Iar Beltşaţar i-a răspuns, zicând: „Doamne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcul său să fie pentru duşmanii tăi!

²⁰Copacul pe care l-ai văzut, cel ce a crescut mare şi puternic, a cărui înălţime a ajuns pân’la cer şi a cărui cuprindere era peste tot pământul,

²¹cel cu frunze înfloritoare şi roade îmbelşugate, cel ce tuturor le era hrană, sub care-şi aflau fiarele culcuşul şi’n ale cărui ramuri sălăşluiau păsările cerului,

²²acela eşti tu, o, rege; că tu ai crescut mare şi puternic, şi măreţia ta s’a tot înălţat şi a ajuns pân’la cer, iar stăpânia ta, la marginile pământului.

²³Şi când regele l-a văzut pe Veghetor şi pe Cel-Sfânt pogorându-Se din cer şi zicând: «Smulgeţi copacul şi nimiciţi-l!; numai butucul rădăcinilor lăsaţi-i-l în pământ, legat în fier şi aramă!; cu iarba cea de pe afară şi cu roua cerului va petrece!; merticul său [fi-va împărţit] cu fiarele sălbatice până ce şapte vremi vor trece peste el!»,

²⁴acesta-i tâlcul lui, o, rege, şi aceasta-i hotărârea[3] Celui-Preaînalt care a ajuns[4] asupra domnului meu, regele:

²⁵Te vor alunga dintre oameni şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele sălbatice şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă, şi adăpost vei avea sub roua cerului, şi şapte vremi vor trece peste tine, până ce vei cunoaşte că Cel-Preaînalt este Domn peste împărăţia oamenilor şi că El o va da oricui Îi place Lui.

²⁶Şi pentru că ei au zis: «Lăsaţi butucul rădăcinilor copacului!», regatul îţi va rămâne din clipa când vei recunoaşte puterea cerească.

²⁷De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu şi răscumpără-ţi păcatele prin milostenie, şi nedreptăţile prin aplecarea spre cei sărmani; poate că Dumnezeu va fi îndelung-răbdător faţă de păcatele tale”.

²⁸Toate aceste lucruri au venit asupra regelui Nabucodonosor.

²⁹După douăsprezece luni, în timp ce se plimba prin palatul regatului său din Babilon,

³⁰regele a răspuns, zicând: „Oare nu-i acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit drept casă împărătească prin tăria puterii mele spre cinstirea slavei mele?”.

³¹N’a rostit bine regele vorba, când un glas a venit din cer: „Ţie, rege Nabucodonosor, ţie ţi se spune: Regatul ţi s’a dus!

³²Te vor alunga dintre oameni şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele câmpului, şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă şi şapte vremi vor trece peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel-Preaînalt este Domnul împărăţiei oamenilor şi că El o dă cui Îi place Lui s’o dea!”

³³În chiar ceasul acela s’a plinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor: alungat a fost dintre oameni, iarbă ca un bou a mâncat, trupul i s’a scăldat în roua cerului până ce părul i-a crescut ca părul leilor şi unghiile ca ale păsărilor.

³⁴„Şi la’mplinirea sorocului, eu, Nabucodonosor, – mi-am ridicat ochii spre cer şi mintea mi-a revenit şi L-am binecuvântat pe Cel-Preaînalt şi L-am lăudat pe Cel de-a pururi viu şi I-am dat slavă; că puterea Lui e putere veşnică şi împărăţia Lui în neam şi în neam;

³⁵şi toţi locuitorii pământului sunt ca o nimica; El după voia Lui făptuieşte’n oştirea cerului şi’n sălaşul pământului; nimeni nu-i care să stea împotriva mâinii Sale şi să-I zică: «Ce-ai făcut?».

³⁶În acelaşi timp mintea mi-a revenit, iar eu am revenit la cinstea regatului meu; şi chipul mi-a revenit; şi dregătorii şi nobilii mei m’au căutat, iar eu am fost reaşezat în regatul meu; şi mult mai îmbelşugată mărire mi s’a adăugat.

³⁷Acum, aşadar, eu, Nabucodonosor, Îl laud şi-L preaînalţ şi-L slăvesc pe Împăratul cerului: fiindcă toate lucrurile Lui sunt adevărate şi cărările Lui sunt drepte; şi pe toţi cei ce umblă în trufie El poate să-i smerească”.