Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 6 Bible Online

Daniel 6 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 6

¹Şi Darius Medul a preluat regatul când avea vârsta de şaizeci şi doi de ani[1].

²Şi i-a plăcut lui Darius[2] să pună peste regat o sută douăzeci de satrapi, ca să fie ei în tot regatul său.

³Iar peste ei, trei guvernatori, între care Daniel era unul; aceasta, pentru ca satrapii să le dea lor socoteală şi să nu-l supere pe rege.

⁴Iar Daniel era peste ei, căci duh nemaipomenit se afla întru el; iar regele l-a rânduit peste regatul său.

⁵Atunci guvernatorii şi satrapii căutau să afle un oarecare prilej împotriva lui Daniel; dar nu au aflat nici un prilej împotriva lui, şi nici o vină sau greşală, căci era credincios[3].

⁶Şi au zis guvernatorii: „Nu vom afla un prilej împotriva lui Daniel, în afară de rânduielile Dumnezeului său”.

⁷Atunci guvernatorii şi satrapii au stătut în faţa regelui şi au zis: „O, rege Darius, în veci să trăieşti!

⁸Toţi cei ce stau la cârma regatului tău: comandanţii de oşti, satrapii, guvernatorii şi ispravnicii au făcut sfat ca printr’o anume rânduială regească să fie întărită următoarea poruncă: timp de treizeci de zile, oricine va cere ceva de la un alt dumnezeu sau om în afară de tine[4], să fie aruncat în groapa leilor[5].

⁹Şi acum, o, rege, rosteşte poruncă şi trimite-o în scris, pentru ca legea Perşilor şi a Mezilor să nu sufere sminteală”.

¹⁰Atunci regele Darius a poruncit ca opreliştea să fie dată în scris.

¹¹Iar Daniel, când a cunoscut că opreliştea fusese poruncită, a intrat în casa lui; ferestrele însă erau deschise în foişorul ce căta spre Ierusalim; şi de trei ori pe zi, plecându-şi genunchii, se ruga şi se mărturisea[6], aşa cum obişnuia să facă şi mai înainte.

¹²Atunci oamenii aceia l-au pândit şi l-au aflat pe Daniel rugându-se şi umilindu-se Dumnezeului său.

¹³Şi au venit şi i-au spus regelui: „O, rege, oare n’ai dat tu poruncă scrisă ca, timp de treizeci de zile, oricine va cere ceva de la un alt dumnezeu sau om în afară de tine, o, rege, să fie aruncat în groapa leilor?”. Iar regele a zis: „Adevărat e cuvântul: peste legea Perşilor şi a Mezilor nu se va trece!”

¹⁴Atunci ei, răspunzând, au zis în faţa regelui: „Daniel, cel dintre fiii robimii din Iudeea, nu s’a supus poruncii tale, ci de trei ori pe zi înalţă cereri către Dumnezeul său”.

¹⁵Atunci regele, când a auzit cuvântul acesta, foarte s’a întristat în sinea lui pentru Daniel, şi mult s’a străduit să-l scape; până seara s’a străduit să-l scape.

¹⁶Atunci oamenii aceia au zis către rege: „Să ştii, o, rege, că legea Mezilor şi a Perşilor nu îngăduie ca noi să schimbăm ceva din ceea ce regele a rânduit prin poruncă sau legiuire”.

¹⁷Atunci regele a poruncit şi l-au adus pe Daniel; şi l-au aruncat în groapa leilor. Dar regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia tu fără’ncetare Îi slujeşti, El te va scăpa!”

¹⁸Şi au adus o piatră şi au pus-o pe gura gropii; iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul sfetnicilor săi; aceasta, ca nu cumva să se pună la cale vreun vicleşug asupra lui Daniel[7].

¹⁹Atunci regele s’a dus în casa lui şi s’a culcat lăsându-şi cina deoparte; şi bucate nu i s’au adus, iar somnul nu s’a lipit de el. Iar Domnul a închis gurile leilor şi nu l-au vătămat pe Daniel[8].

²⁰Şi sculându-se regele dis-de-dimineaţă, a venit în grabă la groapa leilor.

²¹Şi, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas mare pe Daniel: „Daniele, tu, robul Dumnezeului Celui viu, oare Dumnezeul tău, Căruia tu fără’ncetare Îi slujeşti, fost-a El în stare să te scoată din groapa leilor?”

²²Iar Daniel, răspunzând, i-a zis regelui: „O, rege, în veci să trăieşti!

²³Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său şi a închis gurile leilor, iar ei nu m’au sfâşiat: că întru mine s’a aflat dreptate faţă de El. Dar nici faţă de tine, o, rege, greşală n’am făcut”.

²⁴Atunci regele s’a bucurat mult pentru el şi a poruncit ca Daniel să fie scos afară din groapă. Şi Daniel a fost scos afară din groapă şi nici o vătămare nu s’a aflat pe el, căci el era crezând în Dumnezeul său.

²⁵Iar regele a poruncit şi i s’au adus oamenii care-l pârâseră pe Daniel şi i-a aruncat în groapa leilor, pe ei şi pe copiii lor şi pe femeile lor; şi n’au ajuns la fundul gropii, că leii i-au şi sfâşiat şi le-au mărunţit oasele.

²⁶Atunci regele Darius a scris către toate popoarele şi triburile şi limbile care locuiau pe’ntregul pământ: „Pacea să vi se’nmulţească!

²⁷Poruncă s’a dat din partea mea în fiece stăpânie a regatului meu, ca fiecare să se cutremure şi să se teamă de faţa Dumnezeului lui Daniel, fiindcă Acesta este Dumnezeul Cel viu şi veşnic, a Cărui împărăţie nu va fi nimicită şi a cărui stăpânire va fi pe’ntotdeauna,

²⁸Cel ce apără şi izbăveşte şi face semne şi minuni în cer şi pe pământ, El, Cel ce l-a scos pe Daniel din groapa leilor”.

²⁹Şi lui Daniel i-a mers din ce în ce mai bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus Persanul.