Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Daniel 9 Bible Online

Daniel 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Daniel 9

¹„În primul an al [domniei] lui Darius, fiul lui Asuerus[1], din neamul Mezilor, care a domnit peste regatul Caldeilor,

²eu, Daniel, am înţeles din Cărţi[2] numărul anilor despre care a fost cuvântul Domnului către profetul Ieremia: şaptezeci de ani până când pustiirea Ierusalimului va fi împlinită[3].

³Şi m’am aşezat cu faţa către Domnul Dumnezeu, ca să-L cercetez prin rugăciune, cereri, post, haină de sac şi cenuşă pe cap[4].

⁴M’am rugat Domnului Dumnezeu şi m’am mărturisit[5] şi am zis: Doamne, Dumnezeul Cel mare şi minunat, Cel ce-Ţi păzeşti legământul şi mila faţă de cei ce Te iubesc şi faţă de cei ce păzesc poruncile Tale:

⁵Noi am păcătuit, nedreptate am făcut, fărădelege am săvârşit, ne-am îndepărtat şi ne-am abătut de la poruncile şi judecăţile tale;

⁶şi nu i-am ascultat pe robii Tăi profeţii, cei ce în numele Tău grăiau către regii noştri, către principii noştri, către părinţii noştri şi către’ntregul popor al ţării.

⁷Ţie, Doamne, [Îţi este] dreptatea, iar nouă ruşinea obrazului, aşa cum este astăzi: oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului, întregului Israel, celor de aproape şi celor de departe’n tot pământul pe unde Tu i-ai risipit din pricina înşelăciunii cu care ei Te-au înşelat[6].

⁸În Tine, Doamne, este dreptatea noastră, iar în noi e ruşinea obrazului: în regii noştri, în principii noştri şi în părinţii noştri, deoarece noi am păcătuit.

⁹Întru Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, se află îndurările şi iertările, de vreme ce noi ne-am îndepărtat [de Tine];

¹⁰şi n’am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, acela de a umbla în legile Lui, pe care El ni le-a pus înainte prin mâna robilor Săi, profeţii.

¹¹Mai mult, întregul Israel a călcat legea Ta şi s’a abătut de la a-Ţi auzi glasul; aşa a venit blestemul peste noi, şi jurământul cel scris în legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci noi am păcătuit faţă de El.

¹²Iar El Şi-a întărit cuvintele pe care le grăise împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştri care ne-au judecat[7], aducând asupra noastră rele nemaipomenite, că sub întregul cer nu s’au întâmplat ca acelea ce s’au petrecut în Ierusalim.

¹³Aşa cum este scris în legea lui Moise, toate relele acestea au venit peste noi, dar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeului nostru, ca să ne întoarcem de la nedreptăţile noastre şi să agonisim înţelegere întru adevărul Tău întreg[8].

¹⁴Dar Domnul a vegheat; şi le-a adus peste noi[9], căci drept este Domnul Dumnezeul nostru peste toate lucrurile Lui, pe care El le-a făcut, dar noi n’am ascultat la glasul Său.

¹⁵Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu mână tare l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului şi Ţi-ai făcut un nume aşa cum e astăzi: am păcătuit, nelegiuiri am săvârşit!

¹⁶Doamne, mila Ta e peste tot; întoarce-Ţi mânia şi urgia de la cetatea ta, Ierusalimul, şi de la muntele Tău cel sfânt[10]; că am păcătuit prin nedreptăţile noastre şi ale părinţilor noştri[11]; Ierusalimul şi poporul Tău au devenit ocară printre toţi cei ce ne sunt în preajmă.

¹⁷Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui, şi, de dragul Tău, Doamne, arată-Ţi faţa peste sfântul Tău locaş cel pustiit!

¹⁸Pleacă-Ţi auzul, Dumnezeul meu, şi auzi, deschide-Ţi ochii şi vezi pustiirea noastră şi a cetăţii Tale în care numele Tău este chemat; că nu pentru dreptăţile noastre cădem înaintea Ta rugându-ne, ci pentru îndurările Tale cele multe, Doamne!

¹⁹Ascultă, Doamne!; Doamne, binevoieşte!; Doamne, ia aminte şi fă!; de dragul Tău nu zăbovi, Dumnezeul meu, că numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!…

²⁰Şi’n timp ce eu eram încă grăind şi rugându-mă şi mărturisind păcatele mele şi pe ale poporului meu Israel şi aruncând în faţa Domnului Dumnezeului meu ruga mea cea plină de milă pentru muntele cel sfânt,

²¹pe când încă grăiam rugându-mă, iată bărbatul Gavriil, pe care-l văzusem în vedenia de la început, venind în zbor; şi s’a atins de mine – cam pe la vremea jertfei de seară.

²²Şi mi-a atras luarea-aminte şi a vorbit cu mine şi a zis: «Daniele, acum am venit ca să te fac să înţelegi[12].

²³La începutul rugii tale a ieşit poruncă, iar eu am venit să-ţi vestesc; căci tu eşti un om de la căpătul dorului[13]; de aceea, ia aminte la ce spun, şi înţelege vedenia.

²⁴Şaptezeci de săptămâni[14] au fost rânduite asupra poporului tău şi asupra sfintei cetăţi[15] ca să se sfârşească păcatul[16] şi să se pecetluiască păcatele[17] şi să se şteargă fărădelegile şi să se cureţe nedreptăţile şi să se aducă dreptate veşnică[18], să se pecetluiască vedenia şi profetul[19] şi să se ungă Sfântul-Sfinţilor[20].

²⁵Să ştii şi să cunoşti: de când a ieşit cuvântul pentru răspuns[21] şi pentru zidirea Ierusalimului – şi până la Unsul-Principe[22] [vor fi] şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni[23]; şi atunci [timpul] se va întoarce[24] şi se vor zidi largurile[25] şi zidul; şi vremile se vor deşerta[26].

²⁶Şi după cele şaizeci şi două de săptămâni, Mirul va pieri, şi vină într’Însul nu se va afla[27]; el va nimici cetatea şi sfântul locaş laolaltă cu principele ce va să vină[28]; retezaţi vor fi într’un potop[29] şi după sfârşitul războiului – căruia repede i se va pune capăt – a rânduit pustiire.

²⁷Şi’ntr’o săptămână va încheia El legământ cu mulţi[30]; şi la mijlocul săptămânii va înceta jertfa mea şi prinosul[31]; iar în sfântul locaş va fi urâciunea pustiirilor[32]; şi la sfârşitul vremii i se va pune capăt pustiirii[33]»”.