Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioil 1 Bible Online

Ioil 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioil 1

¹Cuvântul Domnului, care s’a făcut către Ioil, fiul lui Petuel:

²Auziţi acestea, voi, bătrânilor[1], şi ascultaţi, voi, toţi locuitorii ţării, dac’a mai fost aşa ceva în zilele voastre sau în zilele părinţilor voştri;

³povestiţi-le fiilor voştri, iar fiii voştri, fiilor lor, iar fiii lor, altei generaţii[2]:

⁴Ce-a rămas de la omidă a mâncat lăcusta, ce-a rămas de la lăcustă a mâncat gândacul şi ce-a rămas de la gândac a mâncat tăciunele[3].

⁵Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!; tânguiţi-vă, voi toţi, cei ce beţi vin pân’ la beţie, că bucuria şi veselia vi s’au luat din gură.

⁶Că un neam puternic şi nenumărat se ridică asupra pământului meu; dinţii lui, ca dinţii leului, iar măselele lui, ca ale puiului de leu[4].

⁷Via mi-a vătămat-o, smochinii mi i-a ciopârţit; a scotocit-o şi a dezrădăcinat-o, viţele i le-a cojit în alb[5].

⁸Plânge-mi-te tu mai mult decât mireasa în sac îmbrăcată după bărbatul ei de când era fecioară[6].

⁹Jertfa de carne şi prinosul de băutură au încetat în casa Domnului; plângeţi, voi, preoţilor, cei ce slujiţi la altarul Domnului[7]!

¹⁰Că s’au pustiit câmpurile[8]!; să plângă pâmântul că grâul s’a pustiit, vinul s’a uscat, untdelemnul de-abia mai este.

¹¹Plugarii s’au sleit: plângeţi-vă moşiile de grâu şi de orz, că a pierit din ţarină culesul!

¹²Via s’a uscat, smochinii s’au împuţinat, rodia şi finicul şi mărul şi pomii câmpului uscatu-s’au cu toţii; că fiii oamenilor dat-au bucuria pe ruşine[9].

¹³Încingeţi-vă [cu sac] şi plângeţi, preoţilor, plângeţi voi, cei ce slujiţi la altar,

¹⁴Postiţi un post al sfinţeniei[10], vestiţi o prăznuire, pe bătrâni şi pe toţi cei ce locuiesc pământul adunaţi-i în casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi cu tot dinadinsul către Domnul:

¹⁵„Vai mie, vai mie, vai mie, ce zi o să fie!” Că aproape-i ziua Domnului, ca o durere peste durere va veni[11].

¹⁶Bucatele pierit-au din faţa ochilor voştri, bucuria şi veselia din casa Dumnezeului vostru.

¹⁷Junincile s’au îmbrâncit în iesle[12], hambarele-au pierit, teascurile s’au surpat, căci grâul a secat.

¹⁸Ce vom strânge pentru noi? Cirezile de vite au mugit că sunt lipsite de păşune, pierit-au turmele de oi.

¹⁹Spre Tine, Doamne, voi striga, că focul mistuit-a mândreţile pustiei[13] şi para focului a ars copacii câmpului, pe toţi.

²⁰Spre Tine-au căutat chiar şi cirezile din câmp, căci apele-au secat de la izvoare şi focul mistuit-a mândreţile pustiei.