Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Ioil 2 Bible Online

Ioil 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Ioil 2

¹Sunaţi cu glas de trâmbiţă’n Sion[1], strigaţi în muntele cel sfânt al Meu, cutremure-se cei ce’n ţară locuiesc, că ziua Domnului[2] e-aproape;

²aproape-i ziua de’ntuneric şi de ceaţă, ziua de negură şi nor: popor puternic, uriaş la număr[3], ca zorile s’o revărsa pe munţi; ca el un altul n’a mai fost din veac şi nici că după el o să mai fie până în anii multor generaţii[4].

³Foc arzător îi merge înainte şi flacără aprinsă’n urma lui; în faţa lui, pământul e rai al desfătării, în urma lui, câmpie pustiită, şi nimeni nu va fi să-i scape.

⁴Le este chipul cum arată caii, şi precum călăreţii, aşa vor alerga.

⁵Ca sunetul de care pe vârfurile munţilor[5], aşa vor face salturi, ca trosnetul văpăii când pârjoleşte stuful, ca gloata multă, tare şi gata de război.

⁶În faţa lor s’or sfărâma popoare: fiece chip, un ciob de oală arsă.

⁷Ca nişte bravi războinici, aşa vor alerga; aşa cum fac vitejii se vor urca pe ziduri; şi fiecare numai în calea lui se mişcă şi nici că s’o abate din propria-i cărare;

⁸nici unul nu se ţine departe de-al său frate[6]; îngreuiaţi de arme, cu ele merg’nainte şi cad când suliţe aruncă, dar de pierit nu pier.

⁹Vor apuca cetatea de deasupra şi-or alerga pe ziduri şi s’or sui pe case şi prin ferestre vor intra ca hoţii;

¹⁰în faţa lor va tremura pământul şi cerul se va clătina şi soarele şi luna se vor întuneca şi-şi vor ascunde stelele lumina[7].

¹¹Iar Domnul glasul Şi-l va ridica în faţa oştii Sale, că tabăra Îi este numeroasă, că tari Îi sunt lucrările cuvintelor, că mare-i ziua Domnului, năprasnică’n vedere, şi cine-i va fi vrednic[8]?

¹²Şi-acum ne zice Domnul, El, Dumnezeul nostru: „La Mine vă întoarceţi, cu inimă cu tot, cu post, cu tânguire şi plângere adâncă,

¹³şi inimile sfâşiaţi-vă, nu hainele! La Domnul să vă’ntoarceţi, la Dumnezeul vostru, că-i milostiv şi îndurat, şi îndelung e răbdător şi mult e milostiv şi-I pare rău de ce e rău:

¹⁴– O, cine ştie [zice El], de nu se va întoarce, de nu se va căi şi binecuvântare va lăsa în urmă-i şi jertfă şi prinos Îi va aduce Domnului, Dumnezeului vostru?…”.

¹⁵Sunaţi cu glas de trâmbiţă’n Sion, postiţi un post al sfinţeniei, vestiţi o prăznuire!;

¹⁶poporul adunaţi-l, sfinţiţi-i adunarea şi adunaţi-i laolaltă pe bătrâni, pe pruncii de la ţâţă adunaţi-i!, să iasă mirele din aşternut şi din cămara ei, mireasa!

¹⁷Jos, între tindă şi altar, acolo preoţii vor plânge, ei, cei ce Domnului slujesc, şi-acolo vor grăi: „O, cruţă-l, Doamne, pe poporul Tău şi nu-Ţi da moştenirea spre ocară s’o stăpânească cei păgâni, ca nu cumva să spună’ntre păgâni: «O, oare unde-i Dumnezeul lor?»”.

¹⁸Iar Domnul Şi-a râvnit pământul şi Şi-a cruţat poporul[9].

¹⁹Şi Domnul a răspuns şi a grăit către poporul Său: „Iată că Eu vă voi trimite şi grâu şi vin şi untdelemn şi voi veţi fi sătui de ele, iar Eu mai mult n’am să vă fac să fiţi voi de ocară printre neamuri.

²⁰Pe cel din miazănoapte[10] îl voi goni de lângă voi; l-oi alunga’n pământ fără de apă şi îl voi face să se’nece cu faţa’n marea cea dintâi, cu dosu’n marea cea de-apoi[11]; ce-i putred i se va’nălţa, duhoarea i se va’nălţa, că faptele şi le-a umflat destul[12].

²¹Pământule, cutează, te bucură acum, te veseleşte, că Domnul Şi-a sporit ce va să facă[13].

²²Voi, fiare-ale câmpiei, cutezaţi, c’au încolţit răzoarele pustiei, că pomul şi-a dat rodul la iveală, că via şi smochinul şi-au arătat tăria.

²³Şi voi vă bucuraţi, fiii Sionului, şi veseliţi-vă’ntru Domnul şi Dumnezeul vostru, că hrană vă va da întru dreptate şi ploaie timpurie şi târzie vă va trimite, cum era’nainte.

²⁴Va fi pe arii grâul din belşug şi teascurile-şi vor vărsa preaplinul de vin şi untdelemn.

²⁵Şi vă voi da răsplată pentru anii pe care i-au mâncat lăcustele, omizile, gândacii şi tăciunele – puterea Mea cea mare pe care am trimis-o peste voi[14].

²⁶Şi veţi mânca şi vă veţi sătura şi numele Domnului îl veţi lăuda, căci El e Dumnezeul vostru, Cel ce cu voi a săvârşit minuni; şi ruşinat nu va mai fi poporul Meu în veac.

²⁷Şi veţi cunoaşte că Eu sunt în mijlocul lui Israel, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, şi că un altul decât Mine nu e; şi ruşinat nu va mai fi poporul Meu în veac.