Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 10 Bible Online

Numerele 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 10

¹Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:

²„Fă-ţi două trâmbiţe de argint; din ciocan să le faci. Le vei avea pentru chemarea obştii şi pentru plecarea taberelor.

³Când se va trâmbiţa din ele, toată obştea ţi se va aduna la uşa cortului mărturiei.

⁴Dar dacă se va trâmbiţa numai din una, la tine se vor aduna toate căpeteniile, mai-marii neamurilor lui Israel.

⁵Când veţi da semn din trâmbiţă[1], vor porni taberele cele dinspre răsărit.

⁶Când veţi da al doilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazăzi. Când veţi da al treilea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre apus[2]. Iar când veţi da al patrulea semn de trâmbiţă, vor porni taberele cele dinspre miazănoapte[3]. Aşa vor porni la drum, cu semn de trâmbiţă.

⁷Când însă chemaţi adunarea, veţi trâmbiţa, dar nu cu semn [de plecare].

⁸Din trâmbiţe vor suna preoţii, fiii lui Aaron; aceasta va fi vouă lege veşnică’ntru neamurile voastre.

⁹Iar când în ţara voastră veţi ieşi la război împotriva vrăjmaşilor ce vi se’mpotrivesc, veţi da un anume semn de trâmbiţă; atunci Îşi va aduce aminte de voi Domnul, iar voi veţi fi mântuiţi de vrăjmaşii voştri.

¹⁰În zilele voastre de bucurie, în sărbătorile voastre şi la’nceputurile voastre de lună veţi trâmbiţa din trâmbiţe la arderile-voastre-de-tot şi la jertfele voastre de mulţumire, şi prin aceasta veţi fi pomeniţi în faţa Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”.

¹¹În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s’a ridicat norul de deasupra cortului mărturiei.

¹²Şi au plecat fiii lui Israel din pustia Sinai, cu toate ale lor, şi norul s’a oprit în pustia Paran[4].

¹³Aceasta a fost întâia plecare după porunca lui Dumnezeu dată prin Moise.

¹⁴Întâi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Iuda, cu armiile lor; peste armiile lor era Naason, fiul lui Aminadab.

¹⁵Peste armiile seminţiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;

¹⁶iar peste armiile seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.

¹⁷Cortul a fost apoi desfăcut şi au plecat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, purtătorii cortului.

¹⁸După aceea au pornit rândurile din tabăra lui Ruben cu armiile lor; peste armiile lor era Eliţur, fiul lui Şedeur;

¹⁹peste armiile seminţiei lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;

²⁰iar peste armiile seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.

²¹După aceea au plecat fiii lui Cahat, cei ce duceau lucrurile sfinte[5]; cortul trebuia să fie aşezat înainte de sosirea lor.

²²Apoi au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Efraim cu armiile lor; peste armiile lor era Elişama, fiul lui Amihud.

²³Peste armiile fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedaţur;

²⁴iar peste armiile fiilor lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.

²⁵În urma tuturor au pornit rândurile din tabăra fiilor lui Dan cu armiile lor; peste armiile lor era Ahiezer, fiul lui Amişadai;

²⁶peste armiile fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;

²⁷iar peste armiile fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.

²⁸Acestea sunt oştile fiilor lui Israel la vremea când au pornit la drum cu armiile lor.

²⁹Şi a zis Moise către Hobab, fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul acela despre care Domnul a zis: – Pe acesta vouă vi-l voi da!… Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul pe cele bune le-a grăit despre Israel”.

³⁰Iar acela i-a zis: „De aici nu plec decât în ţara mea şi la neamul meu”.

³¹Dar [Moise] a zis: „Nu ne lăsa!; tu cu noi ai fost în pustie şi’ntre noi se cade să’mbătrâneşti[6].

³²Dacă mergi cu noi, binele pe care ni-l va face nouă Domnul ţi-l vom face şi noi ţie”.

³³Plecând ei de la muntele Domnului, au mers cale de trei zile; iar chivotul legământului Domnului mergea înaintea lor cale de trei zile, ca să le caute loc de odihnă.

³⁴Când se ridica chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te, Doamne, ca să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la faţa Ta toţi cei ce Te urăsc pe Tine!”

³⁵Iar când se oprea, el zicea: „Întoarce-Te, Doamne, spre mulţimea miilor lui Israel!”

³⁶Şi norul Domnului îi umbrea ziua, oridecâteori plecau din locul de popas[7].