Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 11 Bible Online

Numerele 11 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 11

¹Şi s’a pornit poporul cu rea cârtire’mpotriva Domnului; iar Domnul a auzit şi cu urgie S’a mâniat: foc de la Domnul s’a aprins între ei şi le-a mistuit o parte din tabără.

²Poporul a strigat atunci către Moise, iar Moise I s’a rugat Domnului şi focul a’ncetat.

³Iar locul acela a fost numit Pârjol[1], căci acolo s’a aprins între ei foc de la Domnul.

⁴Dar adunătura[2] [de oameni] ce se afla printre ei s’a aprins de poftă; şi chiar fiii lui Israel s’au pus pe plâns şi ziceau: „Cine ne va hrăni cu carne?

⁵Că iată, ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam pe nimic în Egipt, şi de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi de praz şi de usturoi;

⁶iar acum, iată că ni s’a uscat sufletul de tot, că ochii noştri nu mai văd nimic în afară de mană…”.

⁷Mana era ca sămânţa de coriandru[3] şi arăta ca înfăţişarea cristalului.

⁸Poporul se ducea şi o aduna, o râşneau în râşniţe sau o pisau în piuă, o fierbeau în căldări şi făceau din ea turte: dulceaţa ei era ca gustul turtelor cu untdelemn.

⁹Noaptea, când cădea roua pe tabără, cădea peste ea şi mana.

¹⁰Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor, fiecare la uşa lui; atunci cu mare mânie S’a mâniat Domnul, iar lui Moise rău i-a căzut la inimă.

¹¹Şi a zis Moise către Domnul: „De ce-l întristezi Tu pe robul Tău şi de ce oare n’am aflat eu milă’n faţa ochilor Tăi, de mi-ai pus Tu’n spinare tot poporul acesta?

¹²Oare eu sunt cel ce-a zămislit tot poporul acesta, oare eu sunt cel ce l-a născut, pentru ca Tu să-mi zici: – Ia-i la sânul tău aşa cum îl ia doica pe sugar şi du-i spre pământul pe care Tu cu jurământ l-ai făgăduit părinţilor lor!?[4]

¹³De unde să iau eu carne şi să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng, zicând: – Dă-ne carne să mâncăm!

¹⁴Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta; e prea greu pentru mine!

¹⁵Dacă asta-mi faci Tu mie, atunci mai bine omoară-mă dac’am aflat milă’n faţa ochilor Tăi, ca să nu-mi mai văd nenorocirea!”

¹⁶Şi a zis Domnul către Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, pe care tu îi ştii că sunt bătrâni ai poporului şi cărturari ai lui, şi du-i la cortul mărturiei şi vor sta cu tine acolo.

¹⁷Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine acolo şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei; şi ei vor purta’mpreună cu tine povara poporului, ca să n’o mai duci de unul singur.

¹⁸Iar poporului spune-i: – Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne, de vreme ce-aţi plâns în faţa Domnului, zicând: Cine ne va hrăni cu carne?, că ce bine ne era nouă în Egipt!… Ei bine, Domnul vă va da carne să mâncaţi, şi carne veţi mânca;

¹⁹şi nu doar o zi veţi mânca, nici două zile, nici numai cinci zile, nici doar zece zile sau douăzeci de zile,

²⁰ci pân’la o lună de zile veţi mânca, pân’o să vă dea pe nas şi-o să vă fie scârbă, pentru că nu L-aţi luat în seamă pe Domnul Cel ce este’ntru voi şi v’aţi plâns în faţa Lui, zicând: – La ce bun am ieşit noi din Egipt?”

²¹Şi a zis Moise: „Şase sute de mii de pedeştri numără poporul acesta’n care sunt eu, şi Tu zici: Carne le voi da să mănânce, şi vor mânca o lună de zile…

²²Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi peştii mării li se vor aduna ca să-i îndestuleze?…”.

²³Zis-a Domnul către Moise: „Dar mâna Domnului? ea nu va fi destulă? Acum vei vedea dacă spusa Mea se va plini sau nu”.

²⁴Atunci a ieşit Moise şi i-a spus poporului cuvintele Domnului. Şi a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului.

²⁵Şi S’a pogorât Domnul în nor şi i-a vorbit; şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi, bătrânii. Şi a fost că de’ndată ce duhul s’a odihnit peste ei, au profeţit; apoi n’au mai făcut-o[5].

²⁶Doi bărbaţi însă rămăseseră în tabără; pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Şi duhul s’a odihnit peste ei; cu toate că erau înscrişi, ei nu veniseră la cort, şi au profeţit în tabără.

²⁷Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără”.

²⁸Şi răspunzând Iosua, fiul lui Navi, cel ales dintre apropiaţii lui Moise, a zis: „Domnul meu Moise, opreşte-i!”

²⁹Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O, de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului când Îşi trimite Domnul duhul peste ei!”

³⁰Apoi s’a întors Moise în tabără, el şi bătrânii lui Israel.

³¹Atunci s’a stârnit vânt de la Domnul, a adus prepeliţe dinspre mare[6] şi le-a aşternut pe tabără, pe’ntinderea unei zile de drum într’o parte şi a unei zile de drum în cealaltă parte, de jur-împrejurul taberei, într’un strat ca de doi coţi de la pământ.

³²Şi sculându-se poporul, toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe; şi cine-a strâns mai puţin, tot a adunat zece coşuri; şi le-au întins în jurul taberei ca să se zvânte.

³³Şi’n timp ce carnea încă le era’ntre dinţi şi n’o isprăviseră de mestecat, s’a aprins mânia Domnului asupra poporului, şi a lovit Domnul poporul cu lovire mare foarte.

³⁴Iar numele acelui loc s’a chemat Chivrot-Hataava[7], căci acolo i-au pus în mormânt pe cei cuprinşi de poftă.

³⁵Poporul a plecat apoi din Chivrot-Hataava la Haşerot; şi s’a oprit în Haşerot.