Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 14 Bible Online

Numerele 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 14

¹Atunci toată adunarea s’a ridicat cu strigare; şi’n noaptea aceea toată, poporul a plâns.

²Fiii lui Israel, toţi, au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, şi’ntreaga obşte le-a zis: „Mai bine-am fi murit noi în pământul Egiptului sau am muri în pustiul acesta!

³La ce ne duce Domnul în această ţară: să cădem în război? iar femeile şi copiii noştri să ajungă pradă?… Mai bine-ar fi de pe-acum să ne întoarcem în Egipt”.

⁴Şi au zis unii către alţii: „Să ne facem noi o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!”

⁵Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea’ntregii adunări a fiilor lui Israel.

⁶Iar Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb al lui Iefone, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele

⁷şi au zis către’ntreaga adunare a fiilor lui Israel: „Pământul pe care l-am cercetat noi este bun, foarte bun.

⁸Dacă Domnul e cu noi şi ne va duce în ţara aceea şi ne-o va da nouă, acolo e pământul în care curge lapte şi miere.

⁹Aşadar, nu staţi voi împotriva Domnului, şi nici nu vă temeţi de poporul acelei ţări, căci el va ajunge să ne fie nouă de mâncare: vremea lor a trecut, Domnul e cu noi, nu vă temeţi de ei!”

¹⁰Atunci toată adunarea a zis să-i ucidă cu pietre, dar iată că slava Domnului li s’a arătat tuturor fiilor lui Israel în norul de deasupra cortului mărturiei.

¹¹Şi a zis Domnul către Moise: „Până când Mă va înfrunta poporul acesta? până când nu-Mi va da crezare, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut în mijlocul lui?

¹²Cu moarte-l voi lovi şi-l voi nimici, iar pe tine şi casa tatălui tău vă voi face neam mare şi mai puternic decât acesta!”

¹³Moise însă a zis către Domnul: „Da, dar Egiptenii au aflat cum Tu cu puterea Ta l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,

¹⁴iar locuitorii acestei ţări[1] au auzit[2] şi ei că Tu eşti Domn întru poporul acesta, că Tu, Doamne, i Te arăţi cătătură’n cătătură, că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi’n stâlp de foc noaptea.

¹⁵Dacă Tu vei face ca poporul acesta să piară ca un singur om, atunci neamurile care au auzit de numele Tău vor zice:

¹⁶Domnul[3] n’a fost în stare să-l ducă pe poporul acesta în ţara pe care i-a jurat-o, iată de ce i-a omorât pe ei în pustie…

¹⁷Aşadar, înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, după cum Tu Însuţi ai grăit, zicând:

¹⁸Domnul este îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat, Cel ce şterge fărădelegile, nedreptăţile şi păcatele, şi cu curăţie nu-l va curăţi pe cel vinovat, ci nelegiuirile părinţilor le va strămuta în copii până la al treilea şi al patrulea neam[4].

¹⁹Iartă păcatul acestui popor, după mare mila Ta şi după cum ai suferit Tu poporul acesta din Egipt până’n ziua de azi”.

²⁰Zis-a Domnul către Moise: „Milostiv le sunt lor, după cuvântul tău;

²¹dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin întreg pământul:

²²toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava şi minunile pe care le-am făcut în ţara Egiptului şi’n această pustie şi care de zece ori[5] M’au pus prin aceasta la’ncercare şi n’au ascultat glasul Meu,

²³aceia nu vor vedea ţara pe care Eu am jurat-o părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul, şi tuturor nevârstnicilor neştiutori, lor le voi da ţara[6], iar toţi cei ce M’au întărâtat nu o vor vedea.

²⁴Cât despre robul Meu Caleb, de vreme ce’ntru el a fost alt duh şi pentru că el Mi-a urmat Mie, pe el îl voi duce în ţara unde-a fost, şi seminţia lui o va moşteni.

²⁵Întrucât însă Amaleciţii şi Canaaneenii locuiesc pe vale, mâine să vă întoarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie cu faţa spre Marea Roşie”[7].

²⁶Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:

²⁷„Până când această obşte rea, care cârteşte’mpotrivă-Mi? Căci am auzit cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea.

²⁸Aşadar, spune-le: – Viu sunt Eu, zice Domnul. Aşa cum voi aţi grăit în auzul Meu, întocmai vă voi face vouă:

²⁹În această pustie vă vor cădea oasele, vouă tuturor, aşa număraţi cum sunteţi de la douăzeci de ani în sus, voi, cei ce aţi cârtit împotriva Mea.

³⁰Nu, voi nu veţi intra în ţara’n care cu mâna ridicată M’am jurat să vă aşez; nimeni în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua, fiul lui Navi.

³¹Pe copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă, pe ei îi voi duce acolo’n ţară şi ei vor moşteni pământul de care voi v’aţi ferit,

³²în timp ce oasele voastre vor rămâne’n pustia aceasta.

³³Patruzeci de ani vor fi copiii voştri rătăcitori[8] prin pustie şi vor purta povara desfrânării[9] voastre până ce oasele voastre se vor topi toate în pustie.

³⁴După numărul celor patruzeci de zile în care-aţi iscodit voi ţara, patruzeci de ani veţi purta povara păcatelor voastre, un an pentru o zi, şi veţi cunoaşte lăuntrul[10] mâniei Mele.

³⁵Eu, Domnul, am grăit!, da, aşa voi face cu această obşte rea care s’a răzvrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta se vor topi; acolo vor muri”.

³⁶Cât despre oamenii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care la’ntoarcere au defăimat-o în faţa adunării spunând vorbe rele despre ţara aceea,

³⁷oamenii care-au vorbit ţara de rău au murit de grea lovire’n faţa Domnului.

³⁸Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au fost singurii care-au rămas vii dintre bărbaţii ce merseseră să iscodească ţara.

³⁹Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel, şi a plâns poporul foarte.

⁴⁰Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă, s’au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!, noi ne vom sui la locul de care ne-a grăit Domnul; căci am păcătuit!”[11]

⁴¹Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi porunca Domnului? Asta nu vă va da izbândă.

⁴²Nu vă suiţi, căci Domnul nu-i cu voi şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri;

⁴³căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt acolo, în faţa voastră, şi veţi cădea de sabie; de vreme ce v’aţi împotrivit şi n’aţi ascultat de Domnul, nici Domnul nu va fi cu voi”.

⁴⁴Dar ei au trecut peste asta şi s’au urcat pe vârful muntelui; dar chivotul legii Domnului şi Moise nu s’au urnit din tabără.

⁴⁵Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care trăiau în muntele acela s’au coborât şi i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la Horma; şi s’au întors în tabără.