Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 16 Bible Online

Numerele 16 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 16

¹Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, şi împreună cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s’au vorbit între ei

²şi s’au ridicat împotriva lui Moise împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre fiii lui Israel, capi ai adunării, aleşi ai sfatului, oameni de seamă.

³Adunându-se aceştia, împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: „Destul cu voi! De vreme ce’ntreaga obşte, de vreme ce toţi sunt sfinţi şi Domnul este’ntru ei, de ce vă urcaţi voi deasupra adunării Domnului?[1]”

⁴Auzind acestea, Moise a căzut cu faţa la pământ

⁵şi a grăit către Core şi către toată ceata lui, zicând: „Dumnezeu este Cel ce-a socotit şi Cel ce-a cunoscut pe cei ce sunt ai Lui şi pe cei ce sunt sfinţi, El este Cel ce şi I-a apropiat; iar pe cei ce nu i-a ales să fie ai Săi, pe aceia nu şi I-a apropiat.

⁶Iată ce să faceţi: Core şi toată ceata lui, luaţi-vă cădelniţe,

⁷iar mâine să puneţi în ele foc şi să vărsaţi în ele tămâie’n faţa Domnului: omul pe care-l va alege Domnul, acela va fi sfânt. Acum ajunge, fii ai lui Levi!”

⁸Şi a zis Moise către Core: „Ascultaţi voi la mine, fii ai lui Levi:

⁹Este oare prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v’a osebit din obştea lui Israel şi v’a apropiat de Sine pentru ca voi să faceţi slujbele în cortul Domnului şi pentru ca voi să staţi înaintea adunării Domnului spre a-i sluji?

¹⁰El te-a apropiat pe tine, şi’mpreună cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar voi încă mai vreţi şi preoţie?

¹¹Ei bine, împotriva lui Dumnezeu v’aţi adunat[2], tu şi toată ceata ta! Şi ce este Aaron să cârtiţi împotrivă-i?”

¹²Atunci a trimis Moise să-i cheme pe Datan şi pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei însă au zis: „Nu ne vom duce!

¹³Oare puţin lucru e că ne-ai ridicat din ţara’n care curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie? mai vrei să fii şi stăpân peste noi?

¹⁴Dusu-ne-ai tu oare’n ţara unde curge lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare moştenire de holde şi vii? Vrei s’arunci cu praf în ochii acestor oameni? Nu mergem!”

¹⁵Şi s’a mâniat Moise foarte şi a zis către Domnul: „Nu căuta spre jertfa lor! Eu n’am poftit nimic din ceea ce-i al lor şi pe nimeni din ei n’am asuprit”.

¹⁶Apoi a zis Moise către Core: „Sfinţeşte-ţi ceata, iar mâine să fiţi gata’n faţa Domnului: tu cu ai tăi, şi Aaron.

¹⁷Luaţi-vă fiecare cădelniţe, puneţi în ele tămâie şi aduceţi-vă fiecare cădelniţa’n faţa Domnului, două sute cincizeci de cădelniţe. Tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa sa”.

¹⁸Şi şi-a luat fiecare cădelniţa, au pus în ele foc şi peste el tămâie. Moise şi Aaron au stătut la intrarea cortului mărturiei,

¹⁹dar Core şi-a strâns adunarea lui[3], toată’mpotriva lor la uşa cortului mărturiei. Iar slava Domnului s’a arătat la toată adunarea.

²⁰Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:

²¹„Osebiţi-vă din mijlocul acestei adunări: îi voi topi într’o singură clipă”.

²²Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, pentru păcatul unui singur om va fi oare peste’ntreaga obşte mânia Domnului?”

²³Domnul însă i-a zis lui Moise:

²⁴„Vorbeşte către obşte şi spune-i: – Depărtaţi-vă de’mprejurimile locuinţei lui Core, Datan şi Abiron!”

²⁵Şi s’a sculat Moise şi s’a dus la Datan şi Abiron; şi’mpreună cu el s’au dus toţi bătrânii lui Israel.

²⁶Şi i-a grăit adunării, zicând: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici; de nimic din ce este al lor să nu vă atingeţi, ca să nu pieriţi împreună cu ei în întregul lor păcat!”

²⁷Iar ei s’au depărtat din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiron; iar Datan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile corturilor lor, cu femeile, cu copiii şi cu bunurile lor.

²⁸Zis-a Moise: „Cum că Domnul m’a trimis pe mine să fac toate lucrurile acestea şi cum că nu de la mine le fac, aşa veţi cunoaşte:

²⁹dacă aceştia vor muri aşa cum mor toţi oamenii, şi dacă certarea lor va fi precum certarea tuturor oamenilor, atunci nu Domnul m’a trimis;

³⁰dar dacă Domnul va lucra în chip neobişnuit, şi dacă pământu-şi va deschide gura şi-i va înghiţi, pe ei şi casele lor şi corturile lor şi tot ce e al lor, şi dacă ei de vii se vor pogorî la iad[4], atunci veţi cunoaşte că oamenii aceştia L-au mâniat pe Domnul”.

³¹De cum a isprăvit el de spus toate lucrurile acestea, pământul li s’a crăpat acelora sub picioare

³²şi s’a deschis pământul şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii de partea lui Core cu toate bunurile lor.

³³De vii s’au pogorât la iad, ei cu toate ale lor, şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul adunării.

³⁴La strigătele lor au fugit toţi Israeliţii ce se aflau în preajma lor, zicând: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!”

³⁵Foc a ieşit apoi de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie.

³⁶[5]Şi a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar, fiul preotului Aaron:

³⁷„Luaţi cădelniţele cele de aramă din mijlocul celor arşi; iar focul acesta străin să-l risipiţi mai încolo, căci s’au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora’ntru sufletele lor.

³⁸Din ele să faceţi foi bătute’n ciocan pentru acoperit jertfelnicul, fiindcă ele au fost aduse înaintea Domnului şi s’au sfinţit şi semn au devenit pentru fiii lui Israel”.

³⁹A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cădelniţele cele de aramă pe care le aduseseră cei ce-aveau să fie arşi

⁴⁰şi le-a pus în foi ca acoperământ jertfelnicului, ca să-şi aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam, care nu e din seminţia lui Aaron, să nu se apropie spre a aduce tămâiere’n faţa Domnului şi să nu fie precum Core şi ceata lui, aşa cum Domnul grăise prin Moise.

⁴¹A doua zi însă toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi sunteţi cei ce aţi omorât poporul Domnului!”

⁴²Şi a fost că’n timp ce obştea se îndrepta împotriva lui Moise şi Aaron, aceştia s’au întors către cortul mărturiei, şi iată că norul l-a acoperit şi slava Domnului s’a arătat.

⁴³Moise şi Aaron au venit în faţa cortului mărturiei,

⁴⁴iar Domnul a grăit către Moise şi Aaron, zicând:

⁴⁵„Osebiţi-vă din sânul acestei adunări, că’ntr’o clipă o voi pierde”. Iar ei au căzut cu faţa la pământ.

⁴⁶Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă peste el tămâie şi du-te degrab în tabără şi roagă-te pentru ei; că mânie a ieşit de la faţa Domnului şi-a’nceput să prăpădească poporul”.

⁴⁷Atunci Aaron a luat aşa cum îi zisese Moise şi a alergat la obşte; şi iată că’ncepuse prăpădul în popor; şi a pus tămâia şi s’a rugat pentru popor

⁴⁸şi a stat el aşa în mijlocul morţilor şi-al viilor, şi prăpădul a’ncetat.

⁴⁹Iar morţii, cei ce au murit atunci în prăpădul acela, au fost paisprezece mii şapte sute de oameni, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.

⁵⁰Aaron s’a întors apoi lângă Moise, la intrarea cortului mărturiei: prăpădul încetase.