Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 20 Bible Online

Numerele 20 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 20

¹În luna întâi au ajuns fiii lui Israel, toată obştea, în pustia Sin şi s’a aşezat poporul la Cadeş. Acolo a murit Mariam[1] şi acolo a fost îngropată.

²Cum însă acolo nu era apă pentru obşte, s’au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron.

³Şi-l blestema poporul pe Moise şi zicea: „O, de-am fi pierit şi noi când au pierit fraţii noştri înaintea Domnului!

⁴De ce-aţi adus voi obştea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâţi, şi pe noi şi vitele noastre?

⁵De ce ne-aţi scos voi din Egipt ca să ajungem în acest loc rău? În locul acesta nici că se poate semăna, aici nu se află nici smochini, nici vii, nici rodii, şi nici măcar apă de băut!”

⁶Şi plecând Moise şi Aaron din faţa poporului, au venit la uşa cortului mărturiei şi au căzut cu feţele la pământ; şi li s’a arătat slava Domnului.

⁷Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:

⁸„Ia-ţi toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi’n faţa lor îi veţi spune stâncii să-şi dea apele; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi vitele ei”.

⁹A luat deci Moise toiagul de dinaintea Domnului, aşa cum poruncise Domnul.

¹⁰Şi au adunat Moise şi Aaron adunarea’n faţa stâncii; şi a zis către obşte: „Ascultaţi, voi, neascultătorilor: oare din stânca aceasta vă vom scoate apă?”

¹¹Şi ridicându-şi Moise mâna, cu toiagul său a lovit stânca de două ori: şi a ieşit apă multă şi a băut obştea, precum şi vitele ei.

¹²Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Pentru că n’aţi crezut că prin voi Mă sfinţesc Eu[2] în faţa fiilor lui Israel, ei bine!: nu voi veţi duce această obşte în ţara pe care i-am dat-o!”

¹³Aceasta este apa Meriba, [numită astfel] fiindcă aici s’au certat fiii lui Israel înaintea Domnului[3], iar El S’a sfinţit întru ei.

¹⁴Din Cadeş a trimis Moise soli la regele Edomului ca să-i spună: „Aşa zice fratele tău Israel: Tu ştii toate greutăţile pe care le-am îndurat,

¹⁵cum s’au coborât părinţii noştri în Egipt şi cum am pribegit noi îndelung în Egipt şi cum ne-au chinuit Egiptenii, pe noi şi pe părinţii noştri.

¹⁶Dar noi am strigat către Domnul, iar Domnul ne-a auzit strigarea: înger a trimis de ne-a scos pe noi din Egipt. Acum ne aflăm în Cadeş, oraşul de lângă hotarele tale.

¹⁷Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nici apă că vom bea din fântânile tale; ci vom merge pe calea’mpărătească[4], fără să ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, până ce vom trece de hotarele tale”.

¹⁸Edom însă i-a răspuns: „Nu veţi trece pe la mine!; altminteri, cu război voi ieşi înainte-ţi”.

¹⁹Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom trece pe lângă munte, iar de vom bea din apa ta, eu sau vitele mele, îţi vom plăti: aproape o nimica-i să trecem pe lângă munte”.

²⁰Dar acela a răspuns: „Nu vei trece pe la mine!” Şi a ieşit Edom înaintea lor cu gloată mare şi cu braţ puternic.

²¹Şi dacă Edom nu s’a învoit să-l lase pe Israel să treacă prin hotarele sale, Israel s’a depărtat de la el.

²²Atunci fiii lui Israel, toată obştea, şi-au ridicat tabăra din Cadeş şi au venit la muntele Hor[5].

²³Iar în muntele Hor, care e lângă hotarele ţării lui Edom, a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând:

²⁴„Aaron se va adăuga[6] la poporul său; că nu veţi intra în ţara pe care Eu le-am dat-o ca moştenire fiilor lui Israel, iar aceasta pentru că tare M’aţi supărat la apa Meriba.

²⁵Ia-l pe fratele tău Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi’n faţa întregii adunări îi vei sui pe muntele Hor.

²⁶Acolo-l vei dezbrăca pe Aaron de veşminte şi-l vei îmbrăca pe Eleazar, fiul său; atunci se va adăuga Aaron şi va muri acolo”.

²⁷Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul: sub ochii’ntregii adunări i-a suit pe muntele Hor.

²⁸Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşminte şi l-a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul acestuia. Şi a murit Aaron acolo, în vârful muntelui. Iar Moise şi Eleazar s’au pogorât din munte.

²⁹Toată obştea a văzut atunci că Aaron murise, şi toată casa lui Israel l-a plâns timp de treizeci de zile.