Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 22 Bible Online

Numerele 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 22

¹Şi dac’au plecat de acolo, fiii lui Israel şi-au pus tabăra la apus de Moab, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.

²Iar Balac, fiul lui Sefor, a văzut tot ceea ce Israel le făcuse Amoreilor.

³Şi tare s’a’nfricoşat Moab de poporul acesta, pentru că era mult la număr; şi s’a’ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel.

⁴Şi a zis Moab către bătrânii Madianului[1]: „Gloata asta va’nghiţi acum tot ce e’mprejurul nostru aşa cum înghite boul verdeaţa de pe câmp”.

⁵Acesta a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, în Petor – care se află pe Râu[2], în ţara fiilor poporului său – ca să-l cheme, spunându-i: „Iată, a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă’mpotriva mea.

⁶Vino deci acum şi blesteamă-mi poporul acesta, că-i mai tare decât mine; poate că atunci voi fi în stare să ucid o parte din el şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvintezi este binecuvântat şi cel pe care tu îl blestemi este blestemat”[3].

⁷S’au dus deci bătrânii din Moab şi bătrânii din Madian cu mâinile pline de daruri pentru vrăji[4]; şi ajungând la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac.

⁸Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, iar eu vă voi răspunde prin ceea ce-mi va spune Domnul”. Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Balaam.

⁹Atunci a venit Dumnezeu la Balaam[5] şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care sunt la tine?”

¹⁰Iar Balaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:

¹¹Iată, a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă’mpotriva mea; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară”.

¹²Dumnezeu însă a zis către Balaam: „Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei blestema poporul acela, că este binecuvântat”.

¹³Dimineaţa s’a sculat Balaam şi a zis către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi”.

¹⁴Sculându-se deci căpeteniile Moabului, au venit la Balac şi i-au spus: „Balaam n’a vrut să vină cu noi”.

¹⁵Atunci Balac a trimis alţi bătrâni, mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia.

¹⁶Şi venind aceştia la Balaam, i-au zis: „Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu-te, nu pregeta să vii până la mine,

¹⁷căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi voi face toate câte-mi vei spune, numa’ vino de-mi blesteamă poporul acesta”.

¹⁸Iar Balaam, răspunzând, a zis către bătrânii lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare, după bunul meu plac.

¹⁹Acum însă rămâneţi şi voi aici peste noapte, ca să ştiu ce-mi va mai spune Domnul”.

²⁰Şi a venit Dumnezeu la Balaam noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar numai ceea ce-ţi voi spune Eu, aceea să faci!”

²¹A doua zi s’a sculat Balaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s’a dus cu bătrânii Moabului.

²²Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s’a dus, iar îngerul lui Dumnezeu[6] s’a sculat ca să-l împiedice în timp ce el şedea pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale.

²³Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui Dumnezeu proptit în drum, cu sabia ridicată’n mână; asina s’a abătut din drum şi a luat-o pe câmp; iar el îşi bătea asina cu toiagul, ca s’o întoarcă la drum.

²⁴Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în drumeagul dintre răzoarele viilor, cu gard într’o parte şi gard în cealaltă;

²⁵iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s’a tras către gard şi i-a strâns lui Balaam piciorul în gard, iar el a’nceput din nou s’o bată.

²⁶Îngerul lui Dumnezeu însă a mers mai departe şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.

²⁷Iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s’a culcat sub Balaam; şi s’a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu toiagul.

²⁸Dar Dumnezeu a deschis gura asinei, iar ea a zis către Balaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”

²⁹Iar Balaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de-aş fi avut cuţit în mână, pe loc te-aş fi ucis”.

³⁰A zis asina către Balaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care-ai umblat din tinereţile tale şi până’n ziua de azi? Crezi oare că din nesăbuinţă ţi-am făcut ţie asta?” Iar el a zis: „Nu”.

³¹Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Balaam, iar acesta l-a văzut pe îngerul Domnului proptit în drum, cu sabia ridicată’n mână; şi s’a plecat şi s’a’nchinat în faţa lui.

³²Iar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „De ce ţi-ai bătut acum asina pentru a treia oară? Iată, eu am ieşit să te împiedic, deoarece acest drum al tău nu-mi e pe plac;

³³şi asina, văzându-mă, de trei ori s’a abătut pân’acum de dinainte-mi; dacă ea nu s’ar fi abătut, acum eu pe tine te-aş fi ucis, iar pe ea aş fi cruţat-o”.

³⁴Zis-a Balaam către îngerul Domnului: „Păcătuit-am, că n’am ştiut că tu erai proptit în drumul meu. Iar acum, dacă asta nu-ţi place, mă voi întoarce”.

³⁵Zis-a îngerul lui Dumnezeu către Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti numai ceea ce-ţi voi spune eu!” Şi s’a dus Balaam cu bătrânii lui Balac.

³⁶Când a auzit Balac că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în oraşul moabit care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.

³⁷Şi a zis Balac către Balaam: „Oare n’am trimis eu la tine să te cheme? De ce n’ai venit la mine? Crezut-ai cumva că eu nu pot să te cinstesc?”

³⁸Şi a zis Balaam către Balac: „Iată, am venit la tine. Crezi tu că eu pot acum să-ţi spun orice? Cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură, pe acela-l voi grăi!”

³⁹Apoi s’a dus Balaam cu Balac şi au venit la Kiriat-Huţot.

⁴⁰Atunci a’njunghiat Balac oi şi boi şi i-a trimis lui Balaam şi bătrânilor care erau cu el.

⁴¹Şi a fost că a doua zi de dimineaţă l-a luat Balac pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal[7], şi i-a arătat de acolo o parte din popor.