Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 32 Bible Online

Numerele 32 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 32

¹Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau turme multe, foarte multe. Şi văzând că ţinutul Iazer şi ţinutul Galaad sunt un loc numai bun pentru turme,

²au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile obştii şi au zis:

³„Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heşbonul, Eleale, Sevam, Nebo şi Beon,[1]

⁴ţinutul pe care Domnul l-a aşternut[2] înaintea obştii lui Israel, e un pământ numai bun pentru turme, iar robii tăi au turme”.

⁵Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă ţinutul acesta’n stăpânire robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan”.

⁶Moise însă a zis către fiii lui Gad şi către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri vor merge la război, iar voi să rămâneţi aici?

⁷De ce’ndoiţi voi inima fiilor lui Israel, să nu treacă’n ţara pe care Domnul le-o dă?

⁸Aşa au făcut părinţii voştri când i-am trimis din Cadeş-Barnea să cerceteze ţara:

⁹Au mers până’n valea Eşcol şi, după ce-au văzut ţinutul, au îndoit inima fiilor lui Israel, să nu intre ei în ţara pe care Domnul le-o dă.

¹⁰În aceeaşi zi însă s’a aprins mânia Domnului, Care S’a jurat, zicând:

¹¹– Nu, oamenii aceştia, care s’au suit din Egipt de la vârsta de douăzeci de ani şi mai sus şi care deci cunosc binele şi răul[3], nu vor vedea pământul pe care Eu prin jurământ l-am făgăduit lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, pentru că ei nu Mi-au urmat Mie,

¹²în afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul[4], şi de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceştia I-au urmat Domnului…

¹³Şi s’a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel şi timp de patruzeci de ani i-a tot învârtit[5] prin pustie, până când s’a stins tot neamul[6] care făcuse rele’n faţa Domnului.

¹⁴Şi iată că acum în locul părinţilor voştri v’aţi ridicat voi, un pumn de oameni păcătoşi, ca să sporiţi, o dată mai mult, iuţimea mâniei Domnului asupra lui Israel

¹⁵prin aceea că, abătându-vă voi din cale-I, Îl veţi face să-l lase [pe Israel] şi mai mult în pustie, şi astfel pe această’ntreagă obşte o veţi face să trăiască’n necurmată nelegiuire”.

¹⁶Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Vom face aici stâni pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri;

¹⁷iar noi, noi ne vom înarma şi vom merge’n fruntea fiilor lui Israel până ce-i vom duce’n locul care este al lor, în timp ce copiii noştri vor rămâne în cetăţile întărite, la adăpost de oamenii locului.

¹⁸Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moştenirea sa;

¹⁹că noi nu vom moşteni’mpreună cu ei dincolo de Iordan şi nici mai departe, de vreme ce moştenirea ne-am luat-o dincoace de Iordan, spre răsărit”.

²⁰Atunci a zis Moise către ei: „De veţi face aceasta, de veţi merge înarmaţi la război în faţa Domnului[7],

²¹de va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan în faţa Domnului până ce duşmanul va pieri de la faţa Sa

²²şi ţara va fi supusă’naintea feţei Domnului, atunci vă veţi întoarce şi nevinovaţi veţi fi’naintea Domnului şi’naintea lui Israel şi veţi avea ţinutul acesta moştenire’naintea Domnului.

²³Iar de nu veţi face aşa, veţi păcătui în faţa Domnului şi vă veţi cunoaşte păcatul atunci când vă vor cuprinde relele.

²⁴Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi stâni pentru oile voastre şi faceţi cele ce-aţi rostit cu gura voastră”.

²⁵Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face aşa cum porunceşte stăpânul nostru.

²⁶Copiii noştri, femeile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor rămâne aici în cetăţile Galaadului;

²⁷iar robii tăi, înarmaţi cu toţii şi pregătiţi, vor merge’n faţa Domnului la război, aşa cum spune stăpânul”.

²⁸Atunci Moise a dat asupră-le porunci lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, şi căpeteniilor peste seminţiile fiilor lui Israel

²⁹şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toţii pentru război în faţa Domnului, de’ndată ce voi veţi stăpâni ţara de dinaintea voastră le veţi da ţinutul Galaad în stăpânire.

³⁰Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmaţi pentru război în faţa Domnului, atunci pe copiii lor, pe femeile lor şi vitele lor le veţi trece’naintea voastră în ţara Canaanului şi acolo, în ţara Canaanului, vor primi ei moştenire’mpreună cu voi”.

³¹Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns şi au zis: „Aşa cum Domnul le-a spus robilor tăi, întocmai vom face:

³²înarmaţi în faţa Domnului vom trece’n ţara Canaanului, iar partea noastră de moşie ne-o veţi da dincoace de Iordan”.

³³Atunci Moise le-a dat – fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif – regatul lui Sihon, regele Amoreilor, şi regatul lui Og, regele Vasanului, ţara şi cetăţile cu pământurile lor, oraşele ţării de jur-împrejur.

³⁴Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,

³⁵Atarot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha,

³⁶Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, precum şi stâni pentru oi.

³⁷Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul, Eleale, Chiriataimul,

³⁸Nebo, Baal-Meonul – ale căror nume au fost schimbate – şi Sibma; oraşelor pe care le-au zidit ei le-au dat nume după numele lor.

³⁹Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au dus în Galaad şi l-au luat în stăpânire şi i-au nimicit[8] pe Amoreii care erau acolo.

⁴⁰Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s’a aşezat acolo.

⁴¹Iair, fiul lui Manase, s’a dus şi le-a luat sălaşurile[9] şi le-a numit Sălaşurile lui Iair.

⁴²Iar Nobah s’a dus şi a luat în stăpânire Chenatul şi satele care ţineau de el şi l-a numit după numele său: Nobah.