Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Numerele 9 Bible Online

Numerele 9 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Numerele 9

¹Şi i-a grăit Domnul lui Moise în pustia Sinai, în cel de al doilea an de după ieşirea lor din ţara Egiptului, în luna întâi, şi i-a zis:

²„Spune-le fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea lor.

³La vreme le veţi face în cea de a paisprezecea zi a lunii întâi, spre seară; după legea lor şi după rânduiala lor le veţi face”.

⁴Iar Moise le-a spus fiilor lui Israel să facă Paştile.

⁵Începându-le în cea de a paisprezecea zi a lunii, în pustia Sinai, aşa le-au făcut fiii lui Israel, după cum Domnul îi poruncise lui Moise.

⁶Au venit însă bărbaţii care erau necuraţi din pricină că se atinseseră de trup de om mort şi care deci nu puteau să facă Paştile în ziua aceea; în chiar ziua aceea s’au înfăţişat înaintea lui Moise şi Aaron

⁷şi acei bărbaţi i-au zis[1]: „Noi suntem necuraţi, pentru că ne-am atins de trup de om mort; de ce să nu fim lăsaţi să-I aducem Domnului darul la vremea lui în mijlocul fiilor lui Israel?”

⁸Şi a zis Moise către ei: „Staţi aici, iar eu voi auzi ce porunceşte Domnul pentru voi!”

⁹Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:

¹⁰„Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, acela va face şi el Paştile Domnului;

¹¹aceştia însă le vor face în cea de a doua lună, în ziua a paisprezecea, spre seară; să le mănânce cu azime şi cu ierburi amare;

¹²şi nu vor lăsa din ele până’n dimineaţa următoare, nici os nu vor zdrobi; după rânduiala Paştilor le vor face.

¹³Dar omul curat, care nu se află departe’n călătorie, dar va zăbovi să facă Paştile, sufletul acela se va stârpi din poporul său, pentru că nu I-a adus Domnului darul la vremea lui; omul acela îşi va purta păcatul asupră-şi.

¹⁴Iar dacă un străin se va apropia de voi şi se va aşeza în ţara voastră şi va face Paştile Domnului, după legea Paştilor şi după rânduiala lor să le facă: o singură lege să fie, şi pentru străin, şi pentru băştinaş”.

¹⁵În ziua când a fost aşezat cortul, norul a acoperit cortul, casa mărturiei; începând de seara, el era peste cort ca o vedere de foc, până dimineaţa.

¹⁶Aşa era’ntotdeauna: ziua îl acoperea norul; noaptea, o vedere de foc.

¹⁷Oridecâteori se ridica norul de deasupra cortului, fiii lui Israel porneau la drum; în locul unde se oprea norul, acolo-şi aşezau tabăra fiii lui Israel.

¹⁸La porunca Domnului îşi aşezau fiii lui Israel tabăra, la porunca Domnului porneau la drum; atâta vreme cât norul umbrea deasupra cortului, fiii lui Israel stăteau pe loc.

¹⁹Când norul stătea deasupra cortului o vreme mai îndelungată, fiii lui Israel păzeau rânduiala lui Dumnezeu şi nu plecau la drum.

²⁰Uneori se întâmpla ca norul să rămână deasupra cortului doar câteva zile: la glasul Domnului se opreau cu tabăra şi la porunca Lui plecau la drum.

²¹Alteori norul stătea numai de seara până dimineaţa: de’ndată ce norul se ridica dimineaţa, porneau şi ei la drum; iar dacă aceasta se’ntâmpla după o zi şi o noapte, plecau atunci.

²²Fie că norul umbrea deasupra o zi sau o lună sau mai mult, fiii lui Israel rămâneau pe loc şi nu plecau la drum.

²³Că din porunca Domnului se opreau cu tabăra şi din porunca Domnului porneau la drum; ei păzeau rânduiala Domnului după porunca pe care Domnul le-o dăduse prin Moise.