Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Miheia 7 Bible Online

Miheia 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Miheia 7

¹Vai mie!, că m’am făcut ca unul ce adună paie la seceriş şi-aşa cum e ciorchinul[1] la cules când nici un strugure n’a mai rămas, ca să mănânc şi eu din poamele care se coc întâi. Vai mie, suflete,

²că a pierit cel credincios de pe pământ şi nimeni nu mai este printre oameni să facă ce e drept!; toţi se judecă pân’la sânge, fiecare-i face necazuri vecinului său.

³Mâinile şi le gătesc numai spre rău. Cel mare cere, judecătorul linguşeşte, că asta-i pofta sufletului său.

⁴Şi bunurile lor le voi lua precum o molie ce roade şi care’n ziua cercetării aleargă după îndreptare. Vai, vai!, ziua răzbunării tale a sosit, acum vor fi plângerile lor.

⁵Nu vă încredeţi în prieteni, şi nici nădejdea să v’o puneţi în cei care îndrumă, iar celei ce se culcă lângă tine păzeşte-te să-i încredinţezi ceva.

⁶Că fiul îşi necinsteşte tatăl, fiica se va ridica’mpotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; duşmanii omului, casnicii lui.

⁷Dar eu voi căuta spre Domnul, în Dumnezeu, Mântuitorul meu, voi aştepta; Dumnezeul meu mă va auzi.

⁸Nu te bucura’mpotrivă-mi, tu, duşmanca mea[2], că am căzut şi mă voi ridica, şi chiar de voi şedea în întuneric, Domnul mă va lumina.

⁹De vreme ce-am păcătuit eu împotriva Domnului, mânia Lui o voi purta până când El îmi va’ndrepta pricìna şi El dreptatea mi-o va face şi mă va scoate la lumină şi voi vedea dreptatea Lui.

¹⁰Şi va vedea duşmanca mea şi în ruşine se va îmbrăca aceea ce-mi zicea: „Unde e Domnul, Dumnezeul tău?”; ochii mei o vor vedea: acum va fi să fie ea călcată în picioare cum e noroiul pe un drum.

¹¹E ziua când se face cărămida[3]: ziua aceea-i nimicirea ta şi ziua-aceea va surpa ceea ce tu ai legiuit.

¹²Şi cetăţile tale fi-vor totuna între ele[4] şi împărţite’ntre Asirieni, iar cetăţile tale tari vor fi’mpărţite de la Tir şi pân’la Râu[5] şi de la mare pân’la mare şi de la munte pân’la munte.

¹³Pământul fi-va pustiit, el, la un loc cu cei ce-l locuiesc, din pricina roadelor planurilor lor.

¹⁴Paşte-Ţi poporul cu toiagul, oile moştenirii Tale, cele ce-şi au sălaşul în pădure, şi numai ele, în mijlocul Carmelului; vor paşte în ţinutul Vasanului şi’n ţinutul Galaadului ca’n zilele de altădată.

¹⁵Şi’ntocmai ca în zilele acelea când ai ieşit tu din Egipt, voi lucruri minunate veţi vedea.

¹⁶Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina şi cu toată puterea lor mâinile şi le vor pune peste gură, urechile li se vor face surde.

¹⁷Ţărâna o vor linge ca şerpii pe pământ când se târăsc, s’or tulbura în găurile lor, s’or spăimânta de Domnul, Dumnezeul nostru, şi de Tine se vor teme.

¹⁸Cine e Dumnezeu precum eşti Tu, ştergând fărădelegile şi înecând păcatele celor rămaşi din moştenirea Lui? Nu Şi-a păstrat mânia să fie mărturie[6], căci El Se bucură’ntru milă,

¹⁹El iarăşi Se va’ntoarce şi ne va milui şi nedreptăţile noastre le va îneca şi toate păcatele noastre în fundurile mării le va lepăda.

²⁰El adevărul i-l va da lui Iacob, milă lui Avraam, aşa cum Te-ai jurat părinţilor noştri în zilele de-odinioară.