Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Avacum 1 Bible Online

Avacum 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Avacum 1

¹Vedenia pe care a văzut-o Avacum profetul:

²– Până când, Doamne, voi striga fără ca Tu să auzi? până când spre Tine voi striga învinuindu-mă fără ca Tu să izbăveşti[1]?

³De ce mi-ai arătat Tu mie suferinţe şi dureri ca să văd necaz şi necredinţă?: în faţă-mi stă judecătorul, judecătorul ia plocoane[2]!…

⁴De-aceea e legea călcată şi judecata nu ajunge la capăt[3]: că biruie necredinciosul asupra celui drept!; iată de ce ieşi-va judecata strâmbă!

⁵– „Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vi-l va spune cineva[4].

⁶Că, iată, Eu îi stârnesc pe Caldei, neamul amarnic şi iute care cutreieră lăţimile pământului să stăpânească locaşuri ce nu sunt ale lui.

⁷El e’nfricoşător şi preavestit; judecata din el-însuşi va fi[5] şi’ncărcătura lui îi va da peste margini[6].

⁸Şi caii lui sări-vor mai mult ca leoparzii şi cu avânt mai mare ca lupii din Arabia; şi călăreţii lui sări-vor drept în şei şi vor porni din depărtări şi vor zbura precum un vultur în grabă să mănânce.

⁹Veni-va nimicire în cei necredincioşi, în cei ce stau prin preajmă cu gând de’mpotrivire; robimea o va strânge precum aduni nisipul.

¹⁰La largul său el fi-va printre regi şi pe tirani îi va juca pe palme; de toată’ntăritura îşi va râde şi’n jurul ei va ridica movile[7] şi-o va supune luişi.

¹¹Atuncea vântu-şi va schimba suflarea, iar el va trece şi jertfă va’nălţa, de ispăşire: Aceasta e tăria ce se ţine de dumnezeul meu[8]!”

¹²– Nu eşti Tu oare chiar dintru’nceput, o, Doamne, Dumnezeul meu Cel sfânt? Fără’ndoială, noi nu vom muri. O, Doamne, Tu l-ai pus spre judecată, iar el pe mine m’a făcut ca prin pedeapsa lui să mă îndrept[9].

¹³E ochiul prea curat ca să mai vadă rele şi ca să mai privească peste necazuri dureroase. De ce dar Tu priveşti peste aceia ce dispreţuiesc? Tăcea-vei oare când necredinciosul l-înghite pe cel drept?

¹⁴Vei face Tu pe oameni precum sunt peştii mării sau biete târâtoare lipsite de cârmaci?

¹⁵El nimicirea’n undiţă a smuls’o, i-a[10] tras afar’ cu mreaja şi la un loc şi-i strânse în năvoade; de-aceea se va veseli inima lui şi se va bucura.

¹⁶De-aceea va aduce jertfe năvodului său şi mrejei sale arde-va tămâie, căci el cu ele şi-a făcut porţia lui cea grasă şi hrană pe alese.

¹⁷De-aceea mreaja şi-o va arunca şi nu se va sfii fără’ncetare neamuri să ucidă.