Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Avacum 3 Bible Online

Avacum 3 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Avacum 3

¹Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune[1]:

²Doamne, auzit-am auzul Tău şi m’am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m’am înspăimântat. În mijlocul a două făpturi vii Te vei cunoaşte, cunoscut vei fi când anii se vor apropia, când va veni vremea Te vei arăta; când sufletul meu se va tulbura, Tu întru mânie Îţi vei aminti de milă[2].

³Dumnezeu va veni din Teman[3] şi Cel-Sfânt, din muntele cel cu umbra deasă. Popas Laudele Lui acoperit-au cerurile şi de lauda Lui este plin pământul.

⁴Şi strălucirea Lui va fi ca lumina; putere[4] se află’n mâinile Lui şi a făcut iubirea puternică a tăriei Lui.

⁵Cuvânt va merge înaintea feţei Sale, urmele Sale vor ieşi în câmp;

⁶El S’a oprit, pământul s’a clătinat, El a privit, şi neamurile s’au topit, munţii’ntru silă s’au zdruncinat şi veşnicele dealuri s’au topit sub veşnicele Lui călătorii.

⁷În tulburare am văzut corturile Etiopienilor; locaşurile din ţinutul Madian, şi ele se vor spăimânta.

⁸O, Doamne, în râuri oare Tu Te-ai mâniat? în râuri oare Ţi-ai aprins urgia? în mare Te-ai pornit să iei cu-asalt? Că Tu pe caii Tăi ai călărit şi mântuire-i călăria ta.

⁹Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda cu faţa către sceptre, zice Domnul. Popas Ţinutul râurilor fi-va sfâşiat.

¹⁰Popoarele Te vor vedea şi fi-vor în durere; în risipire apele curgerilor Lui. Adâncul vocea lui şi-a ridicat-o: înaltul nălucirilor din el.

¹¹Soarele s’a ridicat şi luna a rămas în rânduiala ei; săgeţile Tale vor merge’n lumină, în lucirea fulgerului armelor Tale.

¹²Cu înfricoşare vei împuţina pământul şi’ntru mânie vei surpa neamurile.

¹³Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău, ca să-l mântuieşti pe unsul Tău. Moarte-ai pus pe capetele nelegiuiţilor, pân’ la grumaz le-ai ridicat lanţurile. Popas

¹⁴Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, întru aceasta se vor cutremura; zăbalele şi le vor rupe ca săracul care mănâncă pe furiş.

¹⁵Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare, tulburând ape multe.

¹⁶Am privegheat, şi inima mi s’a înspăimântat de glasul rugăciunii buzelor mele; cutremur mi-a intrat în oase şi’ntru mine mi s’a tulburat felul de a fi; în ziua necazului mă voi odihni, ca să mă urc la poporul înstrăinării mele[5].

¹⁷Că smochinul nu va rodi şi roade nu vor fi în vii; truda măslinului va fi înşelare, câmpurile hrană nu vor da; oile şi-au părăsit păşunea, boi lângă iesle nu mai sunt.

¹⁸Dar eu întru Domnul mă voi bucura, de Dumnezeu, Mântuitorul meu, mă voi veseli.

¹⁹Domnul Dumnezeu e puterea mea şi-mi va întări paşii s’ajungă la’mplinire[6]. El mă urcă deasupra înălţimilor[7], ca eu să biruiesc întru cântarea Lui[8].