Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Macabei 1 Bible Online

1 Macabei 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Macabei 1

¹Şi a fost că după ce Alexandru, fiul lui Filip[1] – Macedonean ieşit din ţara Chitim[2] – l-a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, şi a devenit rege în locul acestuia – după ce mai întâi domnise asupra Eladei –

²a purtat bătălii numeroase, a cucerit cetăţi întărite şi a ucis regi ai ţinutului,

³s’a întins până la marginile pământului şi a luat prăzi de la o mulţime de neamuri. În faţa lui, pământul rămânea fără grai. Inima i s’a ridicat şi s’a înălţat;

⁴a adunat o oştire foarte puternică şi a supus ţări, neamuri şi regi, care s’au îndatorat să-i plătească tribut.

⁵Apoi a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea.

⁶Atunci, încă fiind viu, şi-a chemat servii[3], cei care din tinereţe crescuseră împreună cu el, şi le-a împărţit regatul.

⁷Alexandru a murit după o domnie de doisprezece ani.

⁸Iar servii săi s’au înstăpânit, fiecare pe locul său.

⁹După moartea lui, toţi şi-au pus coroane[4]; tot aşa au făcut, după ei, şi fiii lor, ani îndelungaţi, şi s’au înmulţit relele pe pământ.

¹⁰Din ei a ieşit o rădăcină păcătoasă, Antioh[5] Epifan, fiul regelui Antioh, care, după ce fusese ostatic la Roma, a devenit rege în cel de al o sută treizeci şi şaptelea an al stăpânirii greceşti.

¹¹În zilele acelea s’au ivit din Israel fii nelegiuiţi care pe mulţi îi amăgeau, zicând: „Să mergem şi să facem legământ cu neamurile care ne înconjoară; că de când ne-am despărţit de ele, multe rele s’au abătut asupră-ne”.

¹²Iar acest fel de a vorbi le mergea la inimă

¹³şi unii din popor se înghesuiau să se ducă la rege, pentru ca acesta să le dea împuternicire să trăiască după datina păgânilor.

¹⁴Şi au zidit în Ierusalim un gimnaziu, după rânduielile păgânilor;[6]

¹⁵şi-au refăcut prepuţul[7], lepădându-se de legământul cel sfânt, şi s’au împreunat cu păgânii şi s’au vândut spre a face răul.

¹⁶Când lui Antioh i s’a părut că domnia lui s’a întărit, şi-a pus în gând să devină rege al Egiptului şi să domnească astfel este amândouă regatele.

¹⁷A intrat în Egipt cu o oaste foarte puternică, cu care de luptă, cu elefanţi, cu călăreţi şi cu multe corăbii

¹⁸şi s’a bătut cu Ptolemeu, regele Egiptului; dar Ptolemeu a dat dosul şi a fugit, lăsând numeroşi răniţi pe câmpul de luptă.

¹⁹Cetăţile întărite ale ţării Egiptului au fost cucerite, iar [cuceritorii] s’au încărcat de prăzi luate din ţara Egiptului.

²⁰Antioh s’a întors, după ce bătuse Egiptul, în anul o sută patruzeci şi trei, şi s’a ridicat împotriva Israelului şi a Ierusalimului cu o oaste foarte puternică.

²¹Cu semeţie a pătruns în templu, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminilor cu toate ale lui,

²²masa punerii înainte, căuşele, cupele, căţuile de aur, catapeteasma, cununile, precum şi podoabele de pe partea din faţă a templului, pe care a despuiat-o în întregime.

²³De asemenea, a luat argintul, aurul şi obiectele de preţ, precum şi vistieriile ascunse pe care le-a aflat.

²⁴Şi, luând totul, s’a dus în ţara lui, după ce făcuse mare măcel şi vorbise cu mare trufie.

²⁵Plângere mare a fost atunci în Israel şi’n tot locul unde se aflau [Iudei]:[8]

²⁶Fruntaşii şi bătrânii au gemut, fecioarele şi tinerii au slăbit şi frumuseţea femeilor s’a ofilit;

²⁷fiece mire a izbucnit în plâns şi, în cămara ei, mireasa s’a cernit.

²⁸Pământul s’ a cutremurat sub cei ce-l locuiau, iar casa lui Iacob s’a acoperit de ruşine.

²⁹După doi ani, regele l-a trimis în cetăţile lui Iuda pe vătaful dărilor[9], care a sosit la Ierusalim cu o mare mulţime.

³⁰Acesta le-a grăit cuvinte de pace, dar ele erau pline de amăgire, aşa încât ei l-au crezut. Apoi, pe neaşteptate, s’a aruncat asupra cetăţii, i-a dat o grea lovitură şi pe numeroşi Israeliţi i-a dat pierzării.

³¹Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi i-au dărâmat casele şi zidurile de jur-împrejur;

³²pe femei şi pe copii i-au trimis în robie, iar vitele au intrat în stăpânirea lor.

³³Apoi au zidit Cetatea lui David[10] cu un zid mare şi puternic şi cu turnuri tari, şi astfel ea le-a devenit cetate.

³⁴Şi au aşezat în ea un neam păcătos, oameni nelegiuiţi, care s’au întărit acolo.

³⁵De asemenea, au strâns în ea arme şi hrană; şi, după ce au adunat toate prăzile Ierusalimului, tot acolo le-au pus; aşa a devenit ea o mare capcană:

³⁶Loc de pândă s’a făcut împotriva sfântului locaş, rău potrivnic lui Israel, în orice vreme;

³⁷sânge nevinovat au vărsat împrejurul templului, şi l-au pângărit.

³⁸De groaza lor au fugit ierusalimitenii, cetatea lor a devenit sălaş al străinilor; străină li s’a făcut fiilor ei, copiii ei au părăsit-o.

³⁹Golit, sfântul locaş a devenit ca un pustiu, sărbătorile lui s’au preschimbat în jale, zilele lui de odihnă, în batjocură, cinstea lui, în dispreţ.

⁴⁰Pe câţ de mare i-a fost slava, pe-atât îi e acum necinstea, iar măreţia lui s’ a preschimbat în plângere.

⁴¹Mai mult, regele Antioh şi-a înştiinţat în scris regatul ca toţi să alcătuiască un singur popor

⁴²şi că fiecare trebuie să-şi părăsească datinile. Şi toate neamurile s’au supus poruncii regelui.[11]

⁴³Şi mulţi dintre Israeliţi au primit cu plăcere slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi au pângărit ziua de odihnă.

⁴⁴Prin trimişii săi, scrisorile regelui au ajuns şi în Ierusalim, precum şi în cetăţile lui Iuda, poruncindu-le să urmeze obiceiurile străine de ţară,

⁴⁵să oprească de la jertfelnic arderile-de-tot şi jertfa şi libaţia, să pângărească ziua de odihnă şi sărbătorile,

⁴⁶să spurce sfântul locaş şi pe cei sfinţi,

⁴⁷să zidească altare şi capişti şi temple idoleşti, să aducă drept jertfă carne de porc şi de animale necurate,

⁴⁸să-şi lase copiii netăiaţi-împrejur şi să-şi pângărească sufletele cu tot felul de necuraţii şi spurcăciuni,

⁴⁹în aşa fel încât legea lor să fie dată uitării şi toate rânduielile ei să fie înlocuite.

⁵⁰Tot cel ce nu va face după porunca regelui, va trebui să moară.

⁵¹În duhul acestor porunci a scris el în tot regatul său; şi a rânduit supraveghetori peste întregul popor şi le-a poruncit cetăţilor lui Iuda să aducă jertfe în fiecare cetate.

⁵²Mulţi au fost cei din popor care li s’au alăturat – cei care, în fapt, părăseau legea – şi rele au făcut în ţară

⁵³şi l-au silit pe Israel să se ascundă oriunde şi-ar fi aflat scăpare.

⁵⁴Iar în cea de a cincisprezecea zi a lunii Chislev[12], în anul o sută patruzeci şi cinci[13], regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului[14] şi a zidit capişti idoleşti în cetăţile lui Iuda, cele dimprejur.

⁵⁵La porţile caselor şi în pieţe se ardea tămâie.

⁵⁶Cărţile legii, de cum le aflau, le ardeau în foc după ce le făceau zdrenţe.

⁵⁷Dacă la cineva era găsită cartea Legii şi dacă cineva păzea legea, acel cineva era osândit la moarte prin porunca regelui.

⁵⁸Având puterea de partea lor, aşa făceau împotriva lui Israel, împotriva celor ce, lună de lună, erau descoperiţi.

⁵⁹În cea de a douăzeci şi cincea zi a lunii se aduceau jertfe pe altarul de deasupra jertfelnicului.

⁶⁰Femeile care le făcuseră copiilor lor tăierea-împrejur erau date morţii, după cum suna porunca,

⁶¹iar de gâturile lor erau spânzuraţi pruncii; tot aşa se făcea cu cei apropiaţi din neam şi cu cei ce săvârşeau, cu mâinile lor, o tăiere-împrejur.

⁶²Cu toate acestea, mulţi din Israel rămâneau neclintiţi şi găseau în ei puterea de a nu mânca din bucatele necurate;

⁶³erau gata să moară decât să se spurce cu mâncăruri ori să pângărească legământul cel sfânt; în fapt, au şi murit.

⁶⁴Şi mare urgie a venit peste Israel.