Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 1 Macabei 7 Bible Online

1 Macabei 7 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

1 Macabei 7

¹În anul o sută cincizeci şi unu, Demetru, fiul lui Seleucus, a părăsit Roma şi doar cu o mână de oameni a pus piciorul într’o cetate de pe malul mării, unde a început să domnească.[1]

²Şi de îndată ce a intrat în palatul strămoşilor săi, oastea i-a luat pe Antioh şi pe Lisias ca să-i aducă la el.

³Iar el, când a aflat aceasta, a zis: „Să nu-i văd la chip!”

⁴Atunci oastea i-a ucis, iar Demetru s’a urcat pe tronul său regal.

⁵Toţi nelegiuiţii şi oamenii de nimic din Israel au venit la el, avându-l în frunte pe Alchim, care voia să fie arhiereu.

⁶Aceştia i-au adus regelui pâră împotriva poporului, zicând: „Iuda şi fraţii săi ţi-au omorât toţi prietenii, iar pe noi ne-a împrăştiat dincolo de hotarele ţării noastre.

⁷Aşadar, trimite acum un om în care ai încredere, ca să se ducă şi să vadă toate prăpădurile pe care le-a făcut el printre noi şi’n moşia regelui, şi să-i pedepsească pe oamenii aceia, ca şi pe toţi cei ce i-au ajutat”.

⁸Atunci regele l-a ales pe Bacchide, unul din prietenii regelui, guvernatorul ţinuturilor de dincolo de Râu[2], om de vază în regat şi credincios regelui.

⁹Si l-a trimis împreună cu netrebnicul Alchim, pe care l-a făcut arhiereu, poruncindu-i să se răzbune pe fiii lui Israel

¹⁰Şi au plecat şi au venit cu oaste mare în ţara lui Iuda. Şi au trimis la Iuda şi la fraţii lui nişte soli aducătqri ai unor îmbieri la pace, numai că acestea erau viclene.

¹¹Aceia însă nu le-au luat în seamă cuvintele, deoarece vedeau că cestălalţi veniseră cu o oaste numeroasă.

¹²Doar o mână de cărturari s’au adunat la Alchim şi Bacchide ca să caute o cale potrivită.

¹³Asideii au fost cei dintâi dintre fiii lui Israel care le-au cerut pace.[3]

¹⁴Căci ei ziceau: „împreună cu oastea a venit un preot din seminţia lui Aaron, care nu ne va face neajunsuri”.

¹⁵Iar el le-a grăit cuvinte de pace şi li s’a jurat, zicând: „Nu vom căuta să vă facem rău, nici vouă şi nici prietenilor voştri”.

¹⁶Ei s’au încrezut în el, dar el a prins şaizeci dintre ei şi i-a omorât în aceeaşi zi, după cuvântul care s’a scris:

¹⁷„Leşurile sfinţilor Tăi şi sângele lor le-au risipit împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape”.[4]

¹⁸Frica şi cutremurul pe care le răspândeau au căzut asupra întregului popor; se spunea: „La ei nu se află nici credincioşie, nici dreptate, căci şi-au călcat făgăduinţa şi jurământul pe care le-au făcut”.

¹⁹Bacchide a plecat din Ierusalim şi şi-a aşezat tabăra la Betzet; şi a trimis să-i prindă pe mulţi dintre cei care-l părăsiseră, ca şi pe unii din popor, pe care i-a înjunghiat deasupra unei fântâni, aruncându-i în ea.

²⁰Ţara i-a încredinţat-o lui Alchim, căruia i-a lăsat o oaste care să-l ajute. Bacchide s’a dus apoi la rege.

²¹Alchim însă se lupta pentru marea preoţie.

²²Toţi cei ce tulburau poporul s’au adunat la el şi, după ce s’au făcut stăpâni pe ţara lui Iuda, mult rău au făcut în Israel.

²³Văzând toate relele pe care Alchim şi tovarăşii lui le făcuseră fiilor lui Israel – chiar mai multe decât păgânii –,

²⁴Iuda a străbătut, de jur-împrejur, toată ţara Iudeii, i-a pedepsit pe oamenii care dăduseră bir cu fugiţii şi i-a oprit să mai umble prin ţară.

²⁵Dar când Alchim a văzut că Iuda şi fârtaţii săi deveniseră mult prea puternici, şi dându-şi seama că nu va putea să le ţină piept, s’a întors la rege şi i-a pârât de cele mai rele isprăvi.

²⁶Atunci regele l-a trimis pe Nicanor, unul din cei mai străluciţi nobili ai săi, care-l ura pe Israel şi-i era potrivnic, cu porunca de a nimici poporul.

²⁷Nicanor a sosit la Ierusalim cu o oaste numeroasă şi i-a trimis lui Iuda şi fraţilor săi cuvinte de pace, numa că erau viclene:

²⁸„Nici un fel de luptă să nu fie între mine şi voi; eu voi veni cu oameni puţini la o întâlnire paşnică”.

²⁹Şi a venit la Iuda şi s’au salutat paşnic, în timp ce duşmanii erau gata să-l ridice pe Iuda cu de-a sila.

³⁰Iuda însă şi-a dat seama că Nicanor venise să-l întâlnească cu gânduri viclene; şi s’a temut de el şi n’a mai vrut să-l întâlnească.

³¹La rândul său, Nicanor şi-a dat seama că planul său fusese descoperit şi a ieşit să se bată împotriva lui Iuda, în apropiere de Cafarsalam[5].

³²Din cei ce erau cu Nicanor au căzut ca la cinci sute de oameni, iar ceilalţi au fugit în cetatea lui David.[6]

³³După aceasta, Nicanor s’a suit în muntele Sion. Câţiva preoţi şi bătrânii poporului au ieşit din templu ca să-i dea bineţe şi să-i arate arderea-de-tot care era adusă ca jertfă pentru rege.

³⁴El însă i-a luat în râs şi’n bătaie de joc, i-a mânjit cu ocări, le-a vorbit plin de sine

³⁵şi’n mare mânie a făcut jurământul acesta: „Dacă Iuda şi ostaşii lui nu sunt daţi în mâinile mele chiar acum, în clipa aceasta, când va fi să mă întorc biruitor voi arde această casă[7]!” Şi a plecat furios.

³⁶Iai preoţii au intrat [în curte] şi, oprindu-se în faţa jertfelnicului şi a templului, au izbucnit în lacrimi şi au zis:

³⁷„Tu, Cel ce ai ales această Casă pentru ca: în ea să fie chemat numele Tău şi pentru ca ea să-i fie poporului Tău casă de rugăciune şi de cerere,

³⁸pedepseşte-i pe omul acesta şi oastea lui, făcându-i să cadă sub sabie! Adu-Ţi aminte de blasfemiile lor şi nu-i lăsa să rămână vii!”

³⁹Iar Nicanor, după ce a plecat din Ierusalim, şi-a aşezat tabăra la Bet-Horon, unde i s’a alăturat o oaste de Sirieni.

⁴⁰Iar Iuda şi-a rânduit tabăra la Adasa, cu trei mii de oameni. Şi s’a rugat Iuda astfel:

⁴¹„Când trimişii regelui au rostit blasfemii, îngerul Tău a ieşit şi a lovit o sută optzeci şi cinci de mii dintre ai lui;[8]

⁴²tot aşa zdrobeşte Tu astăzi această oştire de dinaintea noastră, pentru ca şi ceilalţi să ştie că el a vorbit de rău locaşul Tău cel sfânt, şi judecă-l după răutatea lui!”

⁴³Ostile s’au încleştat în luptă în cea de a treisprezecea zi a lunii Adar[9]; oastea lui Nicanor a fost zdrobită, el fiind cel dintâi căzut în luptă.

⁴⁴Când ostile Iui Nicanor au văzut că el căzuse, şi-au aruncat armele şi au fugit.

⁴⁵Iar Iudeii le-au urmărit cale de o zi de la Adasa până’n apropierea Ghezerului, sunând în urma lor din trâmbiţe de strigare.

⁴⁶Si din toate satele de primprejur ale Iudeii au ieşit oameni care-i copleşeau [pe duşmani] din amândouă laturile, silindu-i să li se întoarcă împotrivă; aşa au căzut aceia sub sabie, că n’a mai rămas nici unul.

⁴⁷Iar cestălalţi au luat prăzile şi ceea ce mai jefuiseră, lui Nicanor i-au tăiat capul şi mâna dreaptă pe care şi-o întinsese cu trufie şi le-au dus şi le-au spânzurat în apropiere de Ierusalim.

⁴⁸Şi mult s’a bucurat poporul şi a sărbătorit ziua aceea ca pe o zi de mare veselie.

⁴⁹Şi s’a rânduit ca ziua aceea să fie sărbătorită în fiecare an la treisprezece Adar.

⁵⁰Iar ţara lui Iuda a avut linişte doar câteva zile.