Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Macabei 1 Bible Online

2 Macabei 1 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Macabei 1

¹Fraţilor lor, Iudeilor ce se află în Egipt, salutare! fraţii lor, Iudeii din Ierusalim şi cei din ţara Iudeii, le urează pace bună![1]

²Dumnezeu să vă facă bine şi să-Şi aducă aminte de legământul Său cu Avraam, Isaac şi Iacob, robii săi credincioşi!

³Vouă tuturor să vă dea inimă să vă închinaţi Lui şi să-I faceţi voile cu inimă mare şi cu suflet mărinimos!

⁴Inima să v’o deschidă spre legea şi poruncile Sale, şi pacea s’o statornicească!

⁵Să vă plinească rugăciunile şi să Se împace cu voi şi să nu vă părăsească la vreme rea!

⁶Şi acum, aici, noi ne aflăm în rugăciune pentru voi.

⁷Sub domnia lui Demetru, în anul o sută şaizeci şi nouă[2], noi, Iudeii, v’am scris despre cel mai mare necaz ce s’a abătut peste noi în anii aceia[3], de când Iason şi tovarăşii săi au trădat Ţara Sfântă[4] şi regatul,

⁸au ars porţile şi au vărsat sânge nevinovat. Dar noi L-am rugat pe Domnul, iar El ne-a ascultat: am adus jertfă şi prinos de făinuţă de grâu, am aprins luminile şi am pus înainte pâinile.

⁹Si acum, prăznuiţi zilele sărbătorii Corturilor în luna Chislev. Anul o sută optzeci şi opt.

¹⁰Cei din Ierusalim şi cei din Iudeea, Sfatul bătrânilor şi Iuda, către Aristobul, sfetnicul regelui Ptolemeu, care se trage din neamul preoţilor sfinţiţi, şi către Iudeii din Egipt, salutare şi sănătate![5]

¹¹De vreme ce Dumnezeu ne-a izbăvit din mari primejdii, neîncetat îi mulţumim, ca Aceluia ce S’a luptat [pentru noi] împotriva regelui;[6]

¹²căci El este Cel ce i-a lovit pe cei ce veniseră împotriva Sfintei Cetăţi.

¹³Căci conducătorul lor, ducându-se în Persia împreună cu oştirea lui pe care o credea de neînvins, a fost ciopârţit în templul Nanaiei, printr’un vicleşug de care s’au folosit preoţii zeiţei.[7]

¹⁴Prefăcându-se că vrea să se însoare cu ea, Antioh s’a dus acolo împreună cu prietenii care îl însoţeau, ca să pună mâna pe marile ei bogăţii, ca şi cum acestea ar fi fost de zestre.

¹⁵Şi dacă preoţii Nanaiei i le-au pus înainte, acela, cu numai o mână de oameni, a intrat în curtea capiştei. Dar, de îndată ce Antioh a pătruns înlăuntru, ei au închis capiştea

¹⁶şi, deschizând uşa tainică din tavan, l-au trăsnit cu o ploaie de pietre; apoi au ciopârţit [leşurile] în bucăţi, au tăiat capetele şi le-au aruncat în faţa celor ce erau afară.

¹⁷Întru toate fie binecuvântat Dumnezeul nostru, Cel ce i-a dat [morţii] pe cei necredincioşi!

¹⁸Înainte de a prăznui, în douăzeci şi cinci ale lunii Chislev, curăţirea templului, ne-am gândit că e bine să vă dăm de veste, pentru ca şi voi să prăznuiţi sărbătoarea Corturilor şi a focului, [întemeiată] atunci când Neemia, după ce a rezidit templul şi jertfelnicul, a adus jertfe.

¹⁹Căci atunci când părinţii noştri au fost duşi în Persia, preoţii evlavioşi de atunci, luând foc de pe jertfelnic, l-au ascuns pe furiş în adâncul unei fântâni secate, unde l-au ţinut cu fereală, aşa încât nimeni nu avea cunoştinţă de locul acela.

²⁰Iar după trecerea multor ani, când a binevoit Dumnezeu, Neemia, trimis de către regele Persiei, a căutat acest foc prin urmaşii preoţilor care-l ascunseseră; dar – ne-au spus ei – acolo n’au găsit foc, ci nişte apă nămoloasă, pe care el a poruncit s’o scoată afară şi ş’o aducă.

²¹Când pe jertfelnic au fost aşezate cele de trebuinţă pentru jertfă, Neemia le-a poruncit preoţilor să stropească lemnele şi ceea ce era deasupra lor cu apa aceea.

²²După ce s’a făcut aceasta şi după ce un oarecare timp s’a scurs, soarele, până atunci ascuns în nori, a început să strălucească şi o mare flacără s’a aprins, de care toţi s’au minunat.

²³Şi’n timp ce jertfa se mistuia, preoţii se rugau: toţi preoţii împreună cu Ionatan, care cânta laude, ceilalţi răspunzând după Neemia.

²⁴Rugăciunea aceasta suna astfel: „Doamne, Doamne Dumnezeule, Făcătorul tuturor lucrurilor. Tu, Cel înfricoşător, tare, drept şi milostiv, singurul împărat şi singurul bun,

²⁵singurul dătător de bunătăţi, singurul drept, atotputernic şi veşnic, care-l izbăveşti pe Israel de tot răul, Tu, Cel ce i-ai ales pe părinţii noştri şi i-ai sfinţit,

²⁶primeşte această jertfă pentru întregul Tău popor Israel, păzeşte-i pe cei ce sunt partea Ta şi sfinţeşte-i.

²⁷Adună-i pe cei risipiţi ai noştri, scapă-i pe cei ce se află în robie printre neamuri. aruncă-Ţi privirea spre cei dispreţuiţi şi ocărâţi, pentru ca neamurile să ştie că Tu eşti Dumnezeul nostru.

²⁸Pedepseşte-i pe cei ce ne asupresc şi ne defăima cu trufie.

²⁹Sădeşte-Ţi poporul în locul Tău cel sfânt, aşa cum a grăit Moise”.

³⁰La rândul lor, preoţii cântau imnuri.

³¹Iar după ce jertfa s’a mistuit, Neemia a poruncit ca apa rămasă şă fie împrăştiată pe pietre mari.

³²Si de’ndată ce s’a făcut aceasta, o flacără s’a aprins, dar ea a fost sorbită de lumina care venea, strălucind, de pe jertfelnic.

³³Când faptul acesta a devenit cunoscut şi când regelui Persiei i s’a povestit că în locul unde preoţii ascunseseră focul se ivise o apă cu care Neemia şi ai săi au curăţit cele de trebuinţă pentru jertfă,

³⁴regele, după ce a făcut cercetări, a îngrădit locul acela şi l-a făcut să fie sfânt.

³⁵Iar celor pe care regele a binevoit să-i dăruiască, le-a dat o parte din marile bogăţii pe care le aduna.

³⁶Neemia şi oamenii lui au numit lichidul acela „neftar”, ceea ce s’ar tălmăci „curăţire”, dar numele lui de obşte este „neftai”.