Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Macabei 10 Bible Online

2 Macabei 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Macabei 10

¹Călăuziţi de Domnul, Macabeul şi fârtaţii săi au recucerit templul şi cetatea;

²au dărâmat altarele ridicate de străini în piaţă, precum şi capiştile.

³După ce au curăţit templul, au făcut un alt jertfelnic; apoi, luând foc din scânteile ce ţâşneau din pietrele înfierbântate pân’la roşu,[1] au adus jertfe după trecerea a doi ani, au ars tămâie, au aprins luminile şi au aşezat pâinile punerii înainte.

⁴Apoi, plecându-se pân’la pământ, I-au cerut Domnului să nu-i mai lase să cadă sub astfel de rele, dar, dacă se va întâmpla să mai păcătuiască, să-i certe El însuşi, cu îngăduinţă, şi să nu-i dea pe mâna neamurilor blasfemiatoare şi barbare.

⁵În ziua în care templul fusese pângărit de către străini, în chiar ziua aceea s’a făcut curăţirea templului, în douăzeci şi cinci ale aceleiaşi luni, adică a lui Chislev[2].

⁶Cu veselie au prăznuit opt zile de sărbătoare, ca la aceea a Corturilor, amintindu-şi că, doar cu puţin înainte, la vremea sărbătorii Corturilor locuiau în munţi, prin peşteri, ca fiarele sălbatice.

⁷Iată de ce, purtând ramuri[3] şi crenguţe frumoase şi stâlpări de finic, înălţau cântări spre Acela care dusese până la capăt curăţirea locaşului Său.

⁸Si au poruncit, prin hotărâre obştească întărită prin vot[4], ca întregul neam al Iudeilor să prăznuiască acea zi în fiecare an.

⁹Acestea au fost împrejurările în care s’a sfârşit Antioh, numit şi Epifan.

¹⁰Acum vom arăta faptele care-l privesc pe Antioh Eupator, fiul acelui necredincios, trecând mai repede peste nenorocirile legate de războaie.

¹¹După ce a devenit rege, acesta l-a numit în fruntea trebilor pe un oarecare Lisias, mare guvernator al Celesiriei şi Feniciei.

¹²Căci Ptolemeu, numit Macron[5], dorind să le facă dreptate Iudeilor, ca unora care suferiseră atâtea nedreptăţi din partea altora, se străduia să trăiască în pace cu ei.

¹³Aşa fiind el pârât la Eupator de către prietenii regelui, cu fiece prilej auzea că e numit trădător pentru aceea că părăsise Ciprul, pe care i-l încredinţase Filometor, şi trecuse la Antioh Epifan; şi, nemaiputând a se socoti vrednic de dregătoria lui, şi-a luat viaţa otrăvindu-se.

¹⁴Dar Gorgias, devenit guvernator al acestor ţinuturi, aduna oşti străine şi folosea orice prilej de a se război cu Iudeii.

¹⁵În acelaşi timp, Idumeii, stăpâni ai unor cetăţi întărite bine aşezate, îi hărţuiau pe Iudei şi, primindu-i pe cei ce erau alungaţi din Ierusalim, îi foloseau să întreţină războiul.

¹⁶Macabeul şi oamenii lui, după ce au făcut rugăciuni obşteşti şi I-au cerut lui Dumnezeu să Se arate de partea lor, s’au aruncat asupra cetăţilor întărite ale Idumeilor.

¹⁷Lovindu-le puternic, au cucerit întăriturile, i-au doborât pe toţi luptătorii de pe ziduri şi i-au tăiat pe toţi cei ce le cădeau în mână; n’au ucis acolo mai puţin de douăzeci de mii.

¹⁸Dar, deoarece nouă mii fugiseră în două turnuri foarte puternice şi aveau acolo tot ceea ce le trebuia ca să înfrunte o împresurare,

¹⁹Macabeul i-a lăsat pe Simon şi pe Iosif, cu Zaharia şi fârtaţii săi, destui pentru a face o împresurare, iar el a plecat în alte locuri care nu sufereau întârziere.

²⁰Dar oamenii lui Simon, din poftă de bani, s’au lăsat cumpăraţi de către unii din cei ce se aflau în turnuri şi, primind şaptezeci de mii de drahme, le-au îngăduit unora să scape.

²¹Când i s’a spus Macabeului ce se întâmplase, i-a adunat pe mai-marii poporului şi i-a învinuit pe acei oameni că şi-au vândut fraţii pentru bani prin aceea că-i făcuseră pe duşmani scăpaţi împotriva lor.

²²Aşa că i-a ucis pe acei oameni care deveniseră trădători şi, de îndată, a cucerit cele două turnuri.

²³Ajutat de o bună mânuire a armelor în aceste lupte, în cele două turnuri a ucis peste douăzeci de mii de oameni.

²⁴Acum, Timotei, cel care mai înainte fusese biruit de către Iudei, adunând o mare mulţime de ostaşi străini şi nu puţini cai veniţi din Asia, a înaintat ca şi cum ar fi vrut să cucerească Iudeea prin puterea armelor.

²⁵Văzând că se apropie, Macabeul şi oamenii săi I se rugau Domnului, presărându-şi cenuşă pe cap şi încingându-şi coapsele cu sac;

²⁶aplecaţi la pământ în faţa jertfelnicului, îi cereau Domnului să fie cu ei, să Se facă duşmanul duşmanilor lor şi potrivnicul potrivnicilor lor, aşa cum Legea o spune limpede.

²⁷Iar când şi-au isprăvit rugăciunea, au pus mâna pe arme, au înaintat destul de departe în afara cetăţii şi, odată ajunşi în apropierea duşmanului, s’au oprit.

²⁸Şi chiar în vremea când soarele, răsărind, îşi răspândea lumina, au izbit din amândouă părţile, unii având, pe lângă curaj, nădejdea în Domnul drept chezăşie a biruinţei, iar ceilalţi bizuindu-se pe înflăcărarea care-i mâna în luptă.

²⁹Dar, în toiul bătăliei, duşmanilor li s’a arătat, venind din cer pe cai cu frâie de aur, cinci bărbaţi străluciţi, care înaintau în fruntea Iudeilor

³⁰Luându-l pe Macabeu în mijlocul lor şi apărându-l cu armurile, îl ţineau în afara oricărei primejdii, în timp ce el arunca săgeţi şi trăsnete asupra duşmanilor, care, loviţi de orbire şi’n prada zăpăcelii, cădeau tăiaţi în bucăţi.

³¹Douăzeci de mii şi cinci sute au fost ucişi, cărora li s’au adăugat şase sute de călăreţi.

³²Însuşi Timotei a fugit într’o cetate întărită, numită Ghezer, al cărei guvernator era Chereea.

³³Cuprinşi de voie bună, Macabeul şi oamenii săi au împresurat cetatea timp de patru zile.

³⁴Iar cei ce se aflau înlăuntru, încrezători în puternicia locului, blasfemiau în gura mare[6] şi rosteau vorbe care nu sunt îngăduite.

³⁵Când cea de a cincea zi prindea să mijească, douăzeci de tineri din oastea Macabeului, aprinşi de mânie din pricina acelor blasfemii, s’au aruncat cu mare bărbăţie asupra zidului şi, cu înflăcărare crâncenă, loveau pe oricine le cădea sub mână;

³⁶alţii se urcau în acelaşi chip asupra celor împresuraţi, căzândule’n spate, au dat foc turnurilor şi, aprinzând ruguri, i-au ars de vii pe blasfemiatori;

³⁷iar alţii sfărâmau porţile şi, făcând o deschizătură pentru oastea rămasă afară, au cucerit cetatea prin asalt.

³⁸Cât despre Timotei, care se ascunsese într’o groapă oarecare, l-au înjunghiat, ca şi pe fratele său Chereea şi pe Apolofan.

³⁹Iar după ce au isprăvit, L-au binecuvântat prin cântări şi rugăciuni de mulţumire pe Domnul, Cel ce mult bine i-a făcut lui Israel şi i-a dat biruinţa.