Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Macabei 13 Bible Online

2 Macabei 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Macabei 13

¹În anul o sută patruzeci şi nouă, lui Iuda şi oamenilor săi le-a sosit vestea că Antioh Eupator înainta cu oşti numeroase împotriva Iudeii,

²însoţit de Lisias, tutorele său, care se afla în fruntea trebilor obşteşti, fiecare cu câte o oaste grecească de o sută zece mii de pedestraşi, cinci mii trei sute de călăreţi, douăzeci şi doi de elefanţi şi trei sute de care înarmate cu coase[1].

³Menelau li s’a alăturat şi el şi, cu o mare prefăcătorie, îl încuraja pe rege, dar nu pentru mântuirea patriei, ci gândindu-se că-l va aşeza din nou în dregătorie.[2]

⁴Dar Regele Regilor a stârnit mânia lui Antioh împotriva acestui nemernic; după ce Lisias a arătat că acesta era pricina tuturor relelor, Antioh a poruncit să-l ducă la Bereea şi să-l facă să piară aşa cum este obiceiul în locul acela.

⁵Într’adevăr, în locul acela se află un turn, înalt de cincizeci de coţi, plin cu cenuşă şi înzestrat cu o unealtă rotitoare, înclinată din toate părţile şi alunecând în cenuşă;

⁶acolo îl urcă, spre moarte, pe cel ce s’a făcut vinovat de furtul celor sfinte sau de săvârşirea oricăror altor mari blestemăţii.[3]

⁷Cu acest fel de moarte s’a sfârşit acest nelegiuit, Menelau, pe care nici măcar pământul nu l-a primit;

⁸iar aceasta, pe bună dreptate: de vreme ce el săvârşise numeroase păcate împotriva jertfelnicului, al cărui foc şi a cărui cenuşă erau sfinte, în cenuşă şi-a găsit moartea.

⁹Aşadar, regele înainta, doldora de planuri barbare, să-i facă pe Iudei să vadă lucruri mai rele decât acelea care se petrecuseră sub tatăl său.

¹⁰De îndată ce a aflat, Iuda a poruncit poporului să-L cheme pe Domnul ziua şi noaptea, pentru ca şi acum,

¹¹ca în atâtea alte daţi, să vină în ajutorul celor ce urmau să fie lipsiţi de Lege, de patrie şi de templul cel sfânt şi să nu lase poporul, care de-abia îşi recăpătase răsuflarea, să cadă în mâinile scârnavilor păgâni.

¹²După ce toţi, laolaltă, s’au rugat astfel şi cu plângeri şi posturi L-au chemat pe Domnul-Cel-Milostiv, aşternuţi cu faţa la pământ, fără oprire, vreme de trei zile, Iuda i-a îndemnat şi le-a poruncit să fie gata.

¹³Apoi, sfătuindu-se deoparte cu bătrânii, a hotărât să nu aştepte ca oştirea regelui să cuprindă Iudeea şi să cucerească cetatea, ci să se pună în mişcare şi să ia o hotărâre cu ajutorul lui Dumnezeu.

¹⁴Aşa că, după ce I-a încredinţat totul Ziditorului lumii şi i-a îndemnat pe fârtaţii săi să se bată vitejeşte, pân’la moarte, pentru legi, templu, cetate, patrie şi aşezăminte, şi-a aşezat tabăra în apropiere de Modein.

¹⁵Apoi, după ce le-a dat oamenilor săi cuvântul de semnal: „Biruinţa lui Dumnezeu”, s’a aruncat noaptea asupra cortului regelui, cu o ceată de tineri aleşi dintre cei mai viteji; a ucis în tabără ca la două mii de oameni, precum şi elefantul-cârmaci, cu cel ce se afla în turnul de pe el.[4]

¹⁶Şi, până la urmă, după ce a umplut tabăra de frică şi tulburare, s’a întors cu izbândă

¹⁷la vremea când se lumina de ziuă. Aceasta a fost cu putinţă datorită sprijinului pe care Iuda l-a aflat în ocrotirea Domnului.

¹⁸Iar regele, după ce gustase din îndrăzneala Iudeilor, a încercat ca prin meşteşug să pună mâna pe acele locuri.

¹⁹A înaintat împotriva Betţurului, puternică cetate a Iudeilor, dar a fost împins înapoi, pus pe fugă, biruit.

²⁰Iuda le-a trimis împresuraţilor cele ce le erau de trebuinţă.

²¹În acest timp, Rodocos, din oştirea iudaică, le descoperea duşmanilor tainele; a fost urmărit, prins şi terminat.

²²Regele a început din nou să stea de vorbă cu cei din Betţur, le-a dat mâna dreaptă şi a luat-o pe a lor, a plecat, l-a lovit pe Iuda şi pe ai săi şi a fost biruit.

²³Aflând că Filip, lăsat la Antiohia în fruntea trebilor, se răzvrătise,[5] s’a tulburat; i-a chemat pe Iudei să stea de vorbă, s’a supus, s’a învoit sub jurământ asupra a tot ceea ce i se cerea cu dreptate, s’a împăcat şi a adus o jertfă; a dat cinstire templului şi s’a arătat mărinimos cu Locul.

²⁴I-a făcut Macabeului o bună primire şi l-a lăsat pe Hegemonide[6] să fie comandant de la Ptolemaida până la ţinutul Gherenienilor[7].

²⁵Şi s’a dus la Ptolemaida, dar locuitorii Ptolemaidei erau foarte nemulţumiţi de aceste înţelegeri; se înfuriaseră şi voiau să le rupă.

²⁶Lisias a ieşit în faţă, le-a apărat cât a putut mai bine, i-a sfătuit, i-a potolit, i-a întors la voia cea bună şi a plecat la Antiohia. Aşa s’au petrecut venirea şi plecarea regelui.