Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 2 Macabei 2 Bible Online

2 Macabei 2 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

2 Macabei 2

¹Se găseşte în arhive cum că profetul Ieremia le-a poruncit celor ce plecau în robie să ia foc, aşa cum s’a arătat,[1]

²şi cum profetul, dându-le sulul legii, le-a poruncit să nu uite poruncile Domnului şi să nu-şi rătăcească mintea atunci când vor vedea chipuri de argint şi de aur, cu podoabele lor.

³Şi, printre alte spuse asemănătoare, îi îndemna să nu-şi îndepărteze legea de la inimă.

⁴În această scriere se află şi aceea că, înştiinţat printr’o descoperire, profetul a luat cu el cortul şi chivotul, atunci când a plecat în muntele unde Moise, urcat pe el, a văzut moştenirea lui Dumnezeu.[2]

⁵Când a sosit, Ieremia a găsit un loc în chip de peşteră, unde a pus cortul, chivotul şi jertfelnicul tămâierii, după care a astupat intrarea.

⁶Iar unii din cei care-l însoţiseră au venit mai pe urmă ca să însemne drumul, dar nu l-au mai găsit.

⁷Când a aflat Ieremia, i-a ocărât, zicând: „Locul acela va rămâne necunoscut până când Dumnezeu îşi va fi adunat din nou poporul şi Se va arăta milostiv.

⁸Atunci Domnul va arăta din nou acele lucruri, când şi slava Domnului se va arăta asemenea norului, aşa cum s’a arătat ea în vremea lui Moise şi atunci când Solomon a cerut ca locaşul să fie sfinţit cu mărire”.

⁹Se spunea, de asemenea, că acesta, fiind înzestrat cu înţelepciune, a adus jertfe de sfinţire şi isprăvire a templului.

¹⁰Aşa cum Moise I s’a rugat lui Dumnezeu, iar din cer s’a pogorât un foc care a mistuit jertfa, tot astfel s’a rugat şi Solomon, iar focul s’a pogorât şi a mistuit arderile-de-tot.

¹¹Moise a zis: „De vreme ce jertfa pentru păcat n’a fost mâncată, a fost mistuită”.

¹²În acelaşi fel, Solomon a prăznuit cele opt zile ale sărbătorii.[3]

¹³Aceleaşi fapte erau istorisite în Arhive şi în Amintirile lui Neemia şi cum acesta, întemeind o bibliotecă, a adunat în ea cărţile privitoare la regi şi la profeţi şi cele privitoare la David, precum şi scrisori regale cu privire la sfintele ponoase.[4]

¹⁴În acelaşi fel, Iuda a adunat toate scrierile risipite din pricina războiului pe care l-am avut, iar ele se află la noi;

¹⁵aşadar, dacă aveţi trebuinţă de ele, trimiteţi oameni care să vi le aducă.

¹⁶Si cum noi suntem pe cale de a sărbători curăţirea templului, vă scriem: bine veţi face dacă şi voi veţi sărbători aceste zile.

¹⁷Dumnezeu, Cel ce Şi-a mântuit întregul popor şi Care le-a dat tuturor moştenirea, regalitatea, preoţia şi sfinţenia,[5]

¹⁸aşa cum făgăduise prin lege, acest Dumnezeu – nădăjduim noi – în curând Se va milostivi de noi şi ne va aduna de peste tot de sub cer în Locul cel sfânt; căci El ne-a smuls din marile necazuri şi a curăţit Locul.

¹⁹Despre Iuda Macabeul şi fraţii săi, despre curăţirea marelui templu şi sfinţirea jertfelnicului,

²⁰ca şi despre războaiele împotriva lui Antioh Epifan şi a fiului său Eupator,

²¹despre arătările venite din cer celor ce bărbăteşte s’au nevoit pentru iudaism în aşa fel încât, în pofida numărului lor mic, au copleşit ţara şi au alungat hoardele barbare,

²²au redobândit templul renumit în toată lumea, au eliberat cetatea şi au reaşezat legile care fuseseră desfiinţate – Domnul, în marea Sa bunătate, fiindu-le milostiv –,

²³pe acestea toate, istorisite de către Iason din Cirene în cinci cărţi, noi vom încerca să le prescurtăm în una singură.

²⁴Căci, luând seama la sumedenia de numere, la nevoinţa pe care o încearcă cei ce vor să urmărească, în curgerea lor, povestirile acestei istorii – aceasta, din pricina mulţimii materiei –,

²⁵ne-am îngrijit să facem ceva pe placul celor ce doresc să citească şi spre uşurinţa celor ce şi-au pus la inimă să treacă faptele pe seama ţinerii lor de minte, ceva folositor pentru toţi, oricare ar fi ei.[6]

²⁶Pentru noi, cei ce am luat asupră-ne truda acestei prescurtări, treaba nu e deloc uşoară; ea cere sudoare şi nesomn,

²⁷aşa cum nu-i deloc uşor celui ce pregăteşte un ospăţ şi caută mulţumirea celorlalţi. Cu toate acestea, pentru mulţumirea obştească ne-am împovărat de bunăvoie cu această trudă,

²⁸lăsând autorului cercetarea amănunţită a fiecărui fapt, pentru ca noi să ne sforţăm a urma regulile prescurtării.

²⁹Că precum meşterul unei case noi trebuie să se îngrijească de toată clădirea, iar cel ce se apucă s’o înfrumuseţeze cu zugrăveli trebuie să cerceteze tot ceea ce e potrivit pentru podoabă, tot aşa cred eu că se întâmplă cu noi.

³⁰A zăbovi asupra fiecărui fapt, a povesti pe larg despre toate, a-şi bate capul cu fiecare amănunt, aceasta e treaba celui care scrie istoria;

³¹dar a urmări strângerea istorisirii şi a lăsa deoparte dorinţa de a o povesti în toată întinderea ei, iată sarcina celui ce face o prescurtare.

³²Aşadar, să începem aici istorisirea noastră, fără să adăugăm ceva la cele de mai sus; căci lucru prostesc ar fi să te arăţi lung în precuvântare, în timp ce istoria în sine o scurtezi.