Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 3 Ezdra 8 Bible Online

3 Ezdra 8 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

3 Ezdra 8

¹După aceasta, în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perşilor, a venit Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul.lui Hilchia, fiul lui Şalum,

²fiul lui Sadoc, fiul lui Ahitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, fiul lui Abiuşa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, întâiul preot.

³Acest Ezdra s’a suit din Babilon, fiind cărturar iscusit în legea lui Moise, cea dată de Dumnezeul lui Israel;

⁴iar regele îi dăduse cinstire, căci el aflase în faţa acestuia bunăvoinţă în toate cererile sale.

⁵Şi împreună cu el s’au suit o seamă din fiii lui Israel, din preoţii, din leviţii, din sfinţiţii cântăreţi, din portarii şi din natineii templului din Ierusalim, în cel de al şaptelea an al domniei lui Artaxerxe, în luna a cincea (acesta era cel de al şaptelea an al regelui),

⁶ieşind din Babilon la lună nouă, în luna întâi, şi sosind în Ierusalim la capătul călătoriei celei bune care le fusese dată de Domnul.

⁷De vreme ce Ezdra avea o foarte mare iscusinţă, el nu a lăsat la o parte nimic din legea şi din poruncile Domnului, ci l-a învăţat pe tot Israelul poruncile şi judecăţile.

⁸Copia poruncii scrise care a venit de la regele Artaxerxe la Ezdra – preotul şi cititorul legii Domnului – e cuprinsă în cele de mai jos:

⁹„Regele Artaxerxe către Ezdra, preotul şi cititorul legii Domnului, salutare.

¹⁰Hotărât fiind eu să mă port cu bunăvoinţă faţă de oameni, am poruncit ca aceia din neamul Iudeilor, dintre preoţii şi leviţii ce se află în regatul nostru, care ar vrea să meargă cu tine la Ierusalim, pot s’o facă.

¹¹Aşadar, oricâţi vor dori să meargă cu tine, aşa cum am chibzuit eu şi cei şapte prieteni ai mei, sfetnicii

¹²îndrituiţi să cerceteze treburile privitoare la Iuda şi Ierusalim, potrivit cu cele scrise în legea Domnului,

¹³şi să ducă în Ierusalim Domnului lui Israel darurile pe care le-am făgăduit eu şi prietenii mei, precum şi tot aurul şi argintul care s’ar afla în ţara Babilonului, laolaltă cu cel dăruit de popor pentru templul Domnului Dumnezeului lor, din Ierusalim;

¹⁴aurul şi argintul acela va fi adunat pentru [jertfele de] tauri, de berbeci şi de miei şi pentru tot ce mai e de trebuinţă

¹⁵spre a I se aduce jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului, Dumnezeului lor, din Ierusalim.

¹⁶Şi tot ceea ce tu şi fraţii tăi veţi chibzui că trebuie făcut cu argintul şi cu aurul, fă-o după voia Dumnezeului tău.

¹⁷Cât despre sfintele vase ale Domnului, care îţi sunt date pentru trebuinţa templului Dumnezeului tău, cel din Ierusalim, pune-le înaintea Dumnezeului tău în Ierusalim.

¹⁸Şi orice îţi vei aminti că mai trebuie pentru templul Dumnezeului tău, vei da din vistieria regală.

¹⁹Eu, regele Artaxerxe, le-am poruncit vistiernicilor din Siria şi din Fenicia ca tot ceea ce va cere Ezdra, preotul şi cititorul legii Dumnezeului Celui-Preaînalt, să i se dea fără nici o zăbavă: până la o sută de talanţi de argint;

²⁰de asemenea, până la o sută de core de grâu şi până la o sută de vedre de vin, precum şi orice altceva din belşug.

²¹Toate acestea să se facă după legea lui Dumnezeu, aduse cu grijă Dumnezeului Celui-Preaînalt, pentru ca mânia Lui să nu se abată peste regatul regelui şi peste fiii săi.

²²De asemenea, vă poruncesc să nu se ceară nici o dare şi nici vreo altă dajdie vreunuia din preoţii, leviţii şi cântăreţii templului Domnului, nici vreunuia din portarii şi natineii templului Domnului, şi nici vreunuia din slujitorii acestui locaş, şi nimeni să nu fie împuternicit să pună ceva asemănător asupră-le.

²³Iar tu, Ezdra, după înţelepciunea lui Dumnezeu aşază judecători şi legiuitori care să-i poată judeca în toată Siria şi în Fenicia pe toţi cei ce cunosc legea Dumnezeului tău; iar pe cei ce n’o ştiu, învaţă-i.

²⁴Şi oricine va călca legea Dumnezeului tău şi legea regelui, acolo să fie pedepsit, fără şovăire, fie cu moarte, fie cu chinuri, fie cu amendă, fie cu închisoare”.

²⁵Atunci Ezdra cărturarul a zis: „Binecuvântat să fie singurul Domn, Dumnezeul părinţilor mei, Cel care a pus acestea în inima regelui spre slava templului Său ce se află în Ierusalim

²⁶şi Care m’a cinstit pe mine în ochii regelui şi ai sfetnicilor săi şi ai tuturor prietenilor şi dregătorilor săi!

²⁷Drept urmare, cu ajutorul Domnului, Dumnezeului meu, am prins curaj şi am adunat oameni din Israel ca să se suie cu mine.

²⁸Iată capii, după familiile lor şi după dregătoriile lor, care s’au ridicat împreună cu mine din Babilon sub domnia regelui Artaxerxe:

²⁹Din fiii lui Finees: Gherşom; din fiii lui Itamar; Gămăliei; din fiii lui David: Haţuş, fiul lui Şecania;

³⁰din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia, şi cu el, după socoteala scrisă, o sută cincizeci de oameni;

³¹din fiii lui Zatu: Şecania, fiul lui Iahaziel, şi trei sute de oameni cu el;

³²din fiii lui Adin: Ebed, fiul lui Ionatan, şi două sute cincizeci de oameni cu el;

³³din fiii lui Elam: Ieşaia, fiul lui Atalia, şi şaptezeci de oameni cu el

³⁴din fiii lui Şefatia: Zebadia, fiul lui Mihail, şi şaptezeci de oameni cu el;

³⁵din fiii lui Ioab: Obadia, fiul lui Iehiel, şi două sute doisprezece oameni cu el;

³⁶din fiii lui Bani: Şelomit, fiul lui Iosifia, şi o sută şaizeci de oameni cu el;

³⁷din fiii lui Bebai: Zaharia, fiul lui Bebai, şi douăzeci şi opt de oameni cu el;

³⁸din fiii lui Azgad: Iohanan, fiul lui Hacatan, şi o sută zece oameni cu el;

³⁹din fiii lui Adonicam, cei de pe urmă – şi iată numele lor: Elifelet, Ieiel şi Şemaia, şi şaptezeci de oameni cu ei;

⁴⁰din fiii lui Bigvai: Utai, fiul lui Zacur, şi şaptezeci de oameni cu el.

⁴¹Şi i-am adunat la râul numit Tera, unde am poposit vreme de trei zile şi unde i-am cercetat pe fiecare.

⁴²Dar dacă n’am aflat pe nimeni din preoţi sau leviţi,

⁴³atunci am trimis la Eleazar şi la Ariei şi la Elnatan şi la Şemaia şi la Iarib şi la Natan şi la Elnatan şi la Zaharia şi la Meşulam, oameni de frunte şi iscusiţi,

⁴⁴şi le-am cerut să meargă la Ido, conducătorul ce se afla acolo unde era vistieria,

⁴⁵poruncindu-le să-i spună lui Ido şi fraţilor săi, precum şi vistiernicilor ce se aflau acolo, să ne trimită oameni care să îndeplinească slujba de preoţi în templul Domnului.

⁴⁶Şi, prin mâna cea tare a Domnului nostru, ne-au adus bărbaţi iscusiţi din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Şerebia şi pe fiii săi şi pe fraţii săi – care erau optsprezece –

⁴⁷şi pe Haşabia şi pe Hanun şi pe Isaia, fratele acestuia, din fiii lui Merari, şi cu fiii lor – douăzeci de bărbaţi –

⁴⁸şi pe natinei – cei rânduiţi de David – şi pe dregătorii pentru slujba leviţilor, două sute douăzeci (ale căror nume au fost însemnate în scris).

⁴⁹Acolo le-am făgăduit tinerilor în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, un post

⁵⁰prin care să-I cerem o bună călătorie, atât pentru noi cât şi pentru cei ce erau împreună cu noi, fiii noştri şi vitele noastre;

⁵¹că mi-a fost ruşine să-i cer regelui pedestraşi şi călăreţi şi însoţitori care să ne apere de cei ce ne-ar sta împotrivă,

⁵²de vreme ce-i spusesem regelui că puterea Domnului nostru va fi aceea care-i va însoţi pe cei ce-L caută cu tot dinadinsul.

⁵³Şi iarăşi ne-am rugat Domnului pentru toate şi L-am aflat bun şi iertător.

⁵⁴Şi am tras de-o parte doisprezece bărbaţi dintre căpeteniile preoţilor, după neamurile lor: pe Şerebia şi pe Haşabia, şi cu ei încă zece bărbaţi dintre fraţii lor;

⁵⁵şi le-am dat argintul şi aurul şi sfintele vase ale templului Domnului nostru, cele dăruite de rege şi de sfetnici şi de dregători şi de tot Israelul.

⁵⁶Şi le-am dat şase sute cincizeci de talanţi de argint, precum şi vase de argint în greutate de o sută de talanţi şi vase de aur în greutate de o sută de talanţi şi douăzeci de odoare de aur şi douăsprezece vase de aramă – aramă bună, care sclipeşte ca aurul.

⁵⁷Şi le-am zis: «Sfinţiţi Domnului îi sunteţi, şi voi, şi vasele cele sfinţite, iar aurul şi argintul sunt o făgăduinţă făcută Dumnezeului părinţilor noştri.

⁵⁸Privegheaţi şi păziţi-le până la vremea când, în Ierusalim, le veţi da căpeteniilor preoţilor şi capilor de familie ai lui Israel, acolo, în vistieria templului Dumnezeului nostru».

⁵⁹Aşa că preoţii şi leviţii, cei ce au primit argintul şi aurul şi vasele care [au ajuns] în Ierusalim, le-au adus în templul Domnului.

⁶⁰De la râul Tera am plecat în cea de a douăsprezecea zi a lunii întâi şi am sosit la Ierusalim prin mâna cea puternică a Domnului nostru, care era deasupra; încă de la începutul călătoriei ne-a scăpat de tot vrăjmaşul şi am ajuns la Ierusalim.

⁶¹Şi dacă am stat acolo vreme de trei zile, în cea de a patra argintul şi aurul au fost predate templului nostru, şi anume în mâna lui Meremot, fiul preotului Urie.

⁶²Şi cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum şi Iozabad, fiul lui Iosua, şi Noadia, fiul lui Benui, toţi leviţi; totul li s’a dat după număr şi greutate; despre greutatea lor s’a făcut însemnare în chiar ceasul acela.

⁶³Iar cei ce se întorseseră din robie au adus jertfe Domnului, Dumnezeului lui Israel: doisprezece tauri – pentru tot Israelul –, nouăzeci şi şase de berbeci, şaptezeci şi doi de miei, doisprezece ţapi – pentru ispăşire; totul, ca jertfă Domnului.

⁶⁴Iar poruncile regelui le-au dat dregătorilor şi guvernatorilor Celesiriei şi Feniciei; şi au adus cinstire poporului şi templului Domnului.

⁶⁵Şi când acestea au fost gata, au venit la mine conducătorii şi au zis:

⁶⁶«Poporul lui Israel şi căpeteniile şi preoţii şi leviţii nu s’au ţinut departe de popoarele străine ale ţării, şi nici de necurăţiile ce vin de la Canaaneeni, de la Hetei, de la Ferezei, de la lebusei, de la Moabiţi, de la Egipteni şi de la Edomiţi,

⁶⁷de vreme ce ei şi fiii lor s’au însurat cu fiicele acelora şi astfel sămânţa cea sfântă s’a amestecat cu neamurile străine din ţară; întru aceasta, încă de la început, căpeteniile şi dregătorii s’au făcut părtaşi la această nelegiuire».

⁶⁸Atunci eu, de îndată ce am auzit aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi veşmântul cel sfinţit, şi mi-am smuls părul de pe cap şi din barbă şi am căzut într’o adâncă tristeţe.

⁶⁹Şi’n vreme ce eu plângeam din pricina acestei nelegiuiri, toţi cei ce erau râvnitori pentru cuvântul Domnului, Dumnezeului lui Israel, s’au adunat la mine; dar eu, cuprins de mâhnire, am rămas aşa până la jertfa de seară.

⁷⁰Apoi, ridicându-mă din locul unde posteam cu hainele şi cu veşmântul cel sfânt sfâşiate, mi-am plecat genunchii şi mi-am întins mâinile spre Domnul, zicând:

⁷¹– Doamne, m’am temut şi m’am ruşinat înaintea feţei Tale,

⁷²deoarece păcatele ni s’au înmulţit deasupra capetelor noastre şi păcatul neştiinţei noastre a ajuns până la cer

⁷³încă din vremea părinţilor noştri, şi în mare păcat ne aflăm până’n ziua de azi.

⁷⁴Şi, pentru păcatele noastre şi ale părinţilor noştri, noi împreună cu fraţii noştri, cu regii noştri şi cu preoţii noştri am fost daţi pe mâna regilor pământului, spre sabie şi spre robie şi spre pradă ruşinoasă, până’n ziua de azi.

⁷⁵Şi acum, întrucâtva ni s’a arătat mila Ta, Doamne, pentru ca o rădăcină şi un nume să ne rămână în locul unde se afla sfântul Tău locaş

⁷⁶şi pentru ca lumină să ni se descopere în templul Domnului. Dumnezeului nostru, şi pentru ca hrană să ni se dea în vremea robiei noastre.

⁷⁷Da, în vremea când eram robi n’am fost părăsiţi de Dumnezeul nostru: El a făcut ca noi să aflăm bunăvoinţă în faţa regilor Perşilor, aşa că ei ne-au dat hrană

⁷⁸şi au cinstit templul Domnului nostru şi au ridicat Sionul cel pustiu şi ne-au dat o bună aşezare în Iudeea şi în Ierusalim.

⁷⁹Şi acum, Doamne, având noi aceste lucruri, ce vom zice? de vreme ce noi am călcat poruncile Tale, pe care Tu le-ai dat prin mâna robilor Tăi profeţii, zicând

⁸⁰că ţara în care intraţi ca s’o moşteniţi e o ţară murdărită de murdăria străinilor ţării: ei au umplut-o cu necurăţiile lor.

⁸¹Si acum pe fiicele lor să nu le luaţi pentru fiii voştri, dar nici pe fiicele voastre să nu le daţi după fiii lor.

⁸²Nicicând să nu căutaţi a avea pace cu ei. pentru ca voi să vă întăriţi şi să mâncaţi bunătăţile tării şi s’o lăsaţi pe totdeauna moştenire copiilor voştri.

⁸³Iar cele ce se întâmplă, toate ni se fac din pricina faptelor noastre celor rele şi din pricina păcatelor noastre: că Tu. Doamne, ne-ai uşurat păcatele

⁸⁴şi ne-ai dat o astfel de rădăcină: dar noi iarăşi ne-am întors înapoi, să călcăm legea Ta şi să ne amestecăm cu necurăţia neamurilor ţării.

⁸⁵Nu cumva Te-ai mâniat pe noi în aşa măsură, încât să nu laşi din noi nici rădăcină. nici sămânţă şi nici nume?

⁸⁶O. Doamne al lui Israel. Tu eşti adevărat: că Tu ne-ai lăsat o rădăcină’n ziua de azi.

⁸⁷Iată. acum ne aflăm în faţa Ta întru fărădelegile noastre; că din pricina lor nu mai putem să-Ţi stăm înainte!…”.

⁸⁸§i’n timp ce Ezdra se ruga şi se mărturisea plângând, doborât înaintea templului, o foarte mare mulţime de bărbaţi, femei şi copii din Ierusalim s’au adunat la el, căci mare plângere era în mulţime.

⁸⁹Atunci Secania. fiul lui Ieiel, unul din fiii lui Israel, a strigat, zicând: „Ezdra! Noi am păcătuit în faţa Iui Dumnezeu prin aceea că ne-am căsătorit cu femei străine din neamurile ţării; acum însă nădejdea îi surâde lui Israel.

⁹⁰Întru aceasta să-I facem Domnului jurământ că vom izgoni femeile străine, împreună cu copiii lor, aşa cum tu ai hotărât pentru cei ce se vor supune legii Domnului.

⁹¹Scoală-te şi fă!: că tu eşti cel îndrituit să faci aceasta, iar noi o putem face doar împreună cu tine”.

⁹²Aşa s’a sculat Ezdra şi i-a pus pe mai-marii preoţilor şi pe leviţi şi întregul Israel să jure cum că aşa vor face. Iar ei au jurat.