Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 10 Bible Online

Matei 10 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 10

¹Şi chemându-i pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor puter[1] asupra duhurilor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască toată boala şi toată neputinţa.

²Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, apoi Andrei, fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui;

³Filip şi Bartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;

⁴Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel ce L-a şi vândut.

⁵Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le acestea: „În calea păgânilor să nu mergeţi şi’n cetate de Samarineni să nu intraţi[2];

⁶ci mai degrabă mergeţi la oile cele pierdute ale casei lui Israel[3].

⁷Şi mergând, propovăduiţi grăindu-le: S’a apropiat împărăţia cerurilor!

⁸Pe cei bolnavi tămăduiţi-i; pe cei morţi înviaţi-i; pe cei leproşi curăţiţi-i; pe demoni scoateţi-i afară; în dar aţi primit, în dar să daţi.

⁹Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre;

¹⁰nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

¹¹Şi în orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este vrednic în el şi rămâneţi acolo până ce veţi pleca.

¹²Şi intrând în casă, uraţi-i zicând: Pace casei acesteia!

¹³Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.[4]

¹⁴Dacă cineva nu vă va primi, nici nu vă va asculta cuvintele, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

¹⁵Adevăr vă grăiesc, în ziua judecăţii mai uşor îi va fi pământului Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia.

¹⁶Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii.

¹⁷Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi’n sinagogile lor vă vor biciui.

¹⁸Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor.

¹⁹Iar când vă vor da în mâna lor, nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi;

²⁰fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi.

²¹Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.

²²Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

²³Iar când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevăr vă grăiesc: nu veţi isprăvi de mers prin cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului.[5]

²⁴Nu este ucenic mai mare decât învăţătorul său, nici slugă mai mare decât stăpânul ei.

²⁵Destul îi este ucenicului să fie ca învăţătorul său şi slugii ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?

²⁶Deci nu vă temeţi de ei, că nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.

²⁷Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi voi la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe acoperişurile caselor!

²⁸Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă.

²⁹Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.

³⁰Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi.

³¹Aşadar, nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult altceva decât vrăbiile.

³²Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri;

³³dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri.

³⁴Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie.

³⁵Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei.

³⁶Şi duşmanii omului sunt casnicii lui.[6]

³⁷Cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.

³⁸Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine.

³⁹Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga[7].

⁴⁰Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M’a trimis pe Mine.

⁴¹Cel ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi.

⁴²Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici[8], adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata”.