Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 13 Bible Online

Matei 13 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 13

¹În ziua aceea a ieşit Iisus din casă şi S’a aşezat pe ţărmul mării.[1]

²Şi s’au adunat la El mulţimi numeroase, aşa încât El a intrat în luntre şi stătea în ea şi toată mulţimea şedea pe ţărm.

³Şi multe lucruri le-a grăit El în parabol[2], zicând: „Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

⁴Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

⁵Altele au căzut pe loc pietros, unde n’aveau pământ mult, şi au răsărit de’ndată, pentru că n’aveau pământ adânc;

⁶dar când s’a ridicat soarele s’au ofilit şi, neavând rădăcină, s’au uscat.

⁷Altele au căzut între spini şi spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

⁸Altele au căzut pe pământul cel bun şi au dat roadă: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

⁹Cel ce are urechi de auzit, să audă!”

¹⁰Şi apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „De ce le vorbeşti în parabole?”

¹¹Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s’a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, dar acestora nu li s’a dat.

¹²Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are.[3]

¹³De aceea le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă şi aud fără să audă şi nici să înţeleagă.

¹⁴Şi se plineşte cu ei profeţia lui Isaia care zice: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.

¹⁵Căci inima acestui popor s’a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s’au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.

¹⁶Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

¹⁷Că adevăr vă grăiesc: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n’au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n’au auzit.

¹⁸Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului:

¹⁹La cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel-Rău şi răpeşte ceea ce s’a semănat în inima lui; aceasta e sămânţa semănată lângă drum.

²⁰Iar cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi-l primeşte de’ndată cu bucurie,

²¹dar neavând rădăcină în sine, ţine până la o vreme; şi întâmplându-se necaz sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticneşte.

²²Cea semănată între spini este cel care aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor.

²³Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci”.

²⁴Altă parabolă le-a pus lor înainte, zicând: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu omul care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

²⁵Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s’a dus.

²⁶Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s’a arătat şi neghina.

²⁷Şi venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, oare n’ai semănat tu sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?

²⁸Şi el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut asta. Iar slugile i-au zis: Vrei deci să ne ducem şi s’o plivim?

²⁹El însă a zis: Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi odată cu ea şi grâul.

³⁰Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; iar la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s’o ardem; iar grâul adunaţi-l în hambarul meu”.

³¹O altă parabolă le-a pus înainte, zicând: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.

³²Acesta este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui”.

³³Le-a spus o altă parabolă: „Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată”.

³⁴Pe toate acestea le-a grăit Iisus mulţimilor în parabole, şi fără parabole nimic nu le grăia,

³⁵ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul care zice: În parabole îmi voi deschide gura, spune-voi pe cele ascunse de la’ntemeierea lumii.

³⁶Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă; şi ucenicii Lui s’au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină”.

³⁷Iar El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului,

³⁸iar ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii Celui-Rău.

³⁹Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰Şi după cum se strânge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

⁴¹Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui toate pietrele de poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea,

⁴²şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

⁴³Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit, să audă!

⁴⁴Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

⁴⁵Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune;

⁴⁶şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.

⁴⁷Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti;

⁴⁸iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.

⁴⁹Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi[4]

⁵⁰şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

⁵¹Înţeles-aţi toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne!”

⁵²Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi”.[5]

⁵³Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo.

⁵⁴Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?

⁵⁵Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama sa Maria şi fraţii săi Iacob şi Iosif şi Simon şi Iuda?

⁵⁶Şi surorile lui, oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are el toate acestea?”…

⁵⁷Şi se poticneau întru El[6]. Iar Iisus le-a zis: „Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui”.

⁵⁸Şi n’a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.