Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 14 Bible Online

Matei 14 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 14

¹În vremea aceea, tetrarhul Iro[1] a auzit de faima lui Iisus.

²Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s’a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el”.

³Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său;

⁴pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s’o ai de soţie”.

⁵Şi voind să-l ucidă, s’a temut de mulţime, că-l socoteau profet.

⁶Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei[2] a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.

⁷Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.

⁸Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul”.

⁹Şi regele s’a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea.

¹⁰Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.

¹¹Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.

¹²Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s’au dus să-I dea de ştire lui Iisus.

¹³Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi.[3]

¹⁴Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.

¹⁵Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”.

¹⁶Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce”.

¹⁷Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.

¹⁸Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!”

¹⁹Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor.

²⁰Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.

²¹Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.[4]

²²Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

²³Şi dând drumul mulţimilor, S’a suit în munte, ca să Se roage în deosebi[5]. Şi făcându-se seară, era singur acolo.

²⁴Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.

²⁵Iar la a patra strajă din noapte[6], Iisus a venit la ei umblând pe mare.

²⁶Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s’au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat.

²⁷Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”

²⁸Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă”.

²⁹El i-a zis: „Vino!” Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus.

³⁰Dar văzând vântul puternic, s’a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!”

³¹Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?”

³²Şi suindu-se ei în corabie, vântul s’a potolit.

³³Iar cei din corabie I s’au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

³⁴Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.

³⁵Şi cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii.

³⁶Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau.