Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 22 Bible Online

Matei 22 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 22

¹Şi răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând:

²„Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

³Şi şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n’au vrut să vină.

⁴Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: Spuneţi-le celor chemaţi: Iată, mi-am pregătit ospăţul; juncii mei şi cele îngrăşate s’au înjunghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!

⁵Dar ei, fără să ţină seama, s’au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;

⁶iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit şi i-au omorât.

⁷Şi auzind împăratul acela, s’a mâniat; şi trimiţându-şi oştile, i-au nimicit pe ucigaşii aceia, şi cetăţii lor i-au pus foc.

⁸Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n’au fost vrednici.

⁹Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.

¹⁰Şi ieşind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi, şi buni, şi s’a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

¹¹Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă

¹²şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă[1]? El însă a tăcut.

¹³Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

¹⁴Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

¹⁵Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.

¹⁶Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii[2], zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor.

¹⁷Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?”

¹⁸Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

¹⁹Arătaţi-Mi banul dajdiei”. Iar ei I-au adus un dinar.

²⁰Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?”

²¹Ei au zis: „Ale cezarului”. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”

²²Şi auzind ei acestea, s’au minunat; şi, lăsându-L, s’au dus.

²³În ziua aceea s’au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat,

²⁴zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s’o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.

²⁵Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s’a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său;

²⁶asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea;

²⁷şi în urma tuturor a murit şi femeia.

²⁸La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie”.

²⁹Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.

³⁰Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

³¹Iar despre învierea morţilor, oare n’aţi citit ce vi s’a spus vouă de Dumnezeu când zice:

³²Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor”.

³³Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

³⁴Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s’au adunat laolaltă;

³⁵şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:

³⁶„Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?”

³⁷Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.

³⁸Aceasta este marea şi întâia poruncă.

³⁹Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

⁴⁰De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii”.

⁴¹Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,

⁴²zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David”.

⁴³El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh[3], Îl numeşte pe El Domn când spune:

⁴⁴Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?

⁴⁵Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?”

⁴⁶Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n’a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.