Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 24 Bible Online

Matei 24 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 24

¹Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu, s’au apropiat de El ucenicii Săi, ca să-I arate clădirile templului.

²Iar El, răspunzând, le-a zis: „Le vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească”.

³Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, s’au apropiat de El ucenicii, doar între ei, şi I-au zis: „Spune-ne, când vor fi acestea, şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?”

⁴Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: „Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva.

⁵Că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi.

⁶Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă’nspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul.

⁷Că neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie, şi va fi foamete şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri.

⁸Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii[1].

⁹Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu.

¹⁰Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî.

¹¹Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi.

¹²Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.

¹³Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

¹⁴Şi această Evanghelie a împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

¹⁵Deci, când veţi vedea ceea ce s’a spus prin profetul Daniel, urâciunea pustiirii stând în locul cel sfânt[2] – cine citeşte, să înţeleagă –,

¹⁶atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi;

¹⁷cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă;

¹⁸iar cel din ţarină să nu se’ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina.

¹⁹Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea!

²⁰Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici sâmbăta.

²¹Că mare necaz va fi atunci, cum n’a mai fost de la’nceputul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.

²²Şi dacă zilele acelea nu s’ar fi scurtat, nici un trup n’ar mai scăpa: dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi.

²³Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo!, să nu-l credeţi.

²⁴Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

²⁵Iată, v’am spus-o dinainte.

²⁶Aşadar, de vă vor spune: Iată, este în pustie!, să nu ieşiţi; Iată, este în cămări!, să nu credeţi.

²⁷Că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân’la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

²⁸Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii[3].

²⁹Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina.

³⁰Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.

³¹Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă, şi pe cei aleşi ai Săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor pân’la marginile lor.

³²Învăţaţi de la smochin această parabolă: Când mlădiţa lui devine fragedă şi odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape;

³³tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi[4].

³⁴Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea se vor plini[5].

³⁵Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!

³⁶Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

³⁷Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului;

³⁸că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

³⁹şi n’au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

⁴⁰Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

⁴¹din două, care vor măcina la râşniţă, una va fi luată şi alta va fi lăsată.

⁴²Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.

⁴³Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n’ar lăsa să i se spargă casa.

⁴⁴De aceea şi voi fiţi gata, că’n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului.

⁴⁵Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept, pe care stăpânul l-a pus peste slugile sale ca să le dea hrană la timp?

⁴⁶Fericit e slujitorul acela pe care, venind stăpânul, îl va găsi făcând aşa;

⁴⁷adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale.

⁴⁸Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…,

⁴⁹şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

⁵⁰stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şi’n ceasul pe care nu-l ştie

⁵¹şi-l va despica în două[6] şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.