Read Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 Matei 27 Bible Online

Matei 27 - Versiunea Bartolomeu Anania, 2001 bible

Matei 27

¹Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

²Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat guvernatorului Ponţiu Pilat.

³Atunci Iuda, cel care-L vânduse, văzând că a fost osândit la moarte şi cuprins fiind de căinţă, le-a înapoiat arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

⁴zicând: „Greşit-am vânzând sânge nevinovat”. Iar ei i-au zis: „Ce ne priveşte pe noi? De-acum e treaba ta!…”[1].

⁵Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo; şi ducându-se, s’a spânzurat.

⁶Iar arhiereii, luând arginţii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge”.

⁷Şi ţinând sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.

⁸Pentru aceea i s’a spus acelei ţarine, până’n ziua de astăzi, Ţarina Sângelui.

⁹Atunci s’a plinit cuvântul spus prin Ieremia profetul care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,

¹⁰şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a rânduit mie Domnul.

¹¹Iar Iisus stătea înaintea guvernatorului. Şi L-a întrebat guvernatorul, zicând: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Iar Iisus i-a răspuns: „Tu o spui”.

¹²Şi la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea.

¹³Atunci I-a zis Pilat: „Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?”

¹⁴Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât guvernatorul se mira foarte.

¹⁵Iar la sărbătoarea Paştilor, guvernatorul avea obiceiul să-i elibereze mulţimii un întemniţat, pe care-l voiau ei.

¹⁶Şi aveau atunci un întemniţat vestit, care se numea Baraba.

¹⁷Deci, adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: „Pe care vreţi să vi-l eliberez: pe Baraba, sau pe Iisus căruia i se spune Hristos?”

¹⁸Fiindcă ştia că din invidie i L-au dat în mână.

¹⁹Şi pe când şedea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că astăzi mult am pătimit în vis din pricina Lui”.

²⁰Iar arhiereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

²¹Iar guvernatorul, răspunzând, le-a zis: „Pe care din cei doi vreţi voi să vi-l eliberez?” Iar ei au răspuns: „Pe Baraba!”

²²Şi Pilat le-a zis: „Dar ce să fac eu cu Iisus căruia i se spune Hristos?” Toţi au răspuns: „Să fie răstignit!”

²³Pilat a zis din nou: „Dar ce rău a făcut?” Ei însă mai tare strigau, zicând: „Să fie răstignit!”

²⁴Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte,[2] ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile în faţa mulţimii, zicând: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă priveşte!”

²⁵Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”…

²⁶Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus, după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit.

²⁷Atunci ostaşii guvernatorului, ducându-L pe Iisus în pretoriu, au adunat asupră-I toată cohorta;

²⁸şi dezbrăcându-L de haine, I-au pus o hlamidă roşie;

²⁹şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi trestie în dreapta Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El, zicând: „Bucură-te, împărat al Iudeilor!”…

³⁰Şi, scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.

³¹Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

³²Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să-I ducă crucea.

³³Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii,

³⁴I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi gustând, n’a voit să bea[3].

³⁵Iar după ce L-au răstignit, şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare de sorţi, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profetul: Împărţit-au hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.

³⁶Şi şezând, Îl păzeau acolo.

³⁷Şi deasupra capului I-au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor.

³⁸Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.

³⁹Iar trecătorii Îl defăimau, clătinându-şi capetele

⁴⁰şi zicând: „Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!”

⁴¹Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau:

⁴²„Pe alţii i-a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască! Dacă este împăratul lui Israel, coboare-se acum de pe cruce şi vom crede în el;

⁴³s’a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu”.

⁴⁴În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El.

⁴⁵Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s’a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.

⁴⁶Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?”

⁴⁷Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Pe Ilie îl strigă acesta”.

⁴⁸Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, umplându-l cu oţet şi punându-l într’o trestie, Îi da să bea.

⁴⁹Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-l scape!”…

⁵⁰Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.

⁵¹Şi iată, catapeteasma templului[4] s’a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s’a cutremurat şi pietrele s’au despicat;

⁵²mormintele s’au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat,

⁵³şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s’au arătat multora.

⁵⁴Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s’au înfricoşat foarte, zicând: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!”

⁵⁵Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care-L urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,

⁵⁶între care erau Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, şi mama fiilor lui Zevedeu.

⁵⁷Iar în amurgul zilei a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.

⁵⁸Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.

⁵⁹Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat

⁶⁰şi l-a pus în mormântul său cel nou pe care-l săpase în stâncă; şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, a plecat.

⁶¹Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.

⁶²Iar a doua zi, cea care este după vineri, s’au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,

⁶³zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viaţă: După trei zile mă voi scula.

⁶⁴Deci, porunceşte ca mormântul să fie ţinut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure şi să spună poporului: s’a sculat din morţi; şi rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi”.

⁶⁵Pilat le-a zis: „Aveţi strajă; mergeţi şi păziţi-l cum ştiţi”.

⁶⁶Iar ei, ducându-se, au pecetluit piatra şi au întărit cu strajă paza mormântului.